vineri, 12 ianuarie 2018

Perle, perluțe (12)

- Vreau să te venenez cu pana asta!
Ce, Doamne iartă, vrea copilul????
Să mă gâdile cu pana. Dar nu își mai amintea cuvântul, în nici o limbă.

- Ce gâdilitoare ești!

Pentru că experimentam o răceală cumplită cu nas și sinusuri înfundate, făceam inhalații cu ceai old style, adică peste oală, cu un prosop pe cap. Copilul cel mare, oripilat:
- Mami, de ce îți bagi capul în supă???

- Mami, noi avem în casă fantome?
- Nu, pui, nu avem.
- Mami, io cred că avem, de-aia nu pot să dorm, că mi-e frică de ele.
Conversație în toiul nopții, cu lumina stinsă, jaluzelele coborâte, un copil sforăind încet lângă mine. Mai aveam puțin și leșinam de somn lângă minorul treaz ca lumina.
- Pui, aici nu sunt fantome, am pus un afiș pentru ele sub pat, pe care scrie că nu au voie în casă, ok?
Bucurie, dar cu măsură:
- Mami, toate fantomele știe să citească?
- Da, iubitule, toate.
- Și bebelușii de fantome?
Ăh... de ăștia uitasem...
- Bebelușii de fantome nu umblă singuri noaptea, ci cu mamele lor. Care TOATE știu să citească.
Încă se simte o ușoară nesiguranță a copilului.
- Mami, dar unde au învățat fantomele să citească?
- La școala de fantome. Dormi, copile!
Se trezește și fratele mai mare, care pare să fi prins cel puțin jumătate de conversație:
- Dormi, micule, că mâine vei fi obosit și vei face circ mult, și eu nu am chef de urlete, că vreau să ne jucăm frumos.
- Auzi, mami, fantoma! cârâie micuțul.
- Uf, mami, ce prostuț e! Tu - către fratele lui - știi că nu există fantome. Taci și dormi, că mă deranjezi la somn! Și pe mami la fel. 
- Mami, dacă nu există fantome, cine citește biletul tău de sub pat?
Busted!!! Până am clarificat noi multiple aspecte ale vieții și (in)existenței fantomelor, cel mare s-a enervat, și-a luat perna și a plecat să doarmă cu buni, “că acolo e liniște”. Așa-mi trebuie dacă mă las atrasă în conversații mistice.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu