Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

luni, 29 februarie 2016

Albă ca Zăpada și celelalte rochițe - Handmade by mama mea

M-am tot lăudat pe aici cu toate costumele și jachetele făcute de mine copiilor. Și într-o noapte mi-am amintit de rochița mea de Albă ca Zăpada. Era pentru serbarea de la grădiniță, cea de Crăciun a uneia dintre grupele mijlocii pe care le-am parcurs (am rămas "repetentă" la grădiniță, da, fiind născută după 15 septembrie și astfel nevoită să mai aștept un an școlarizarea). Mama mi-a cusut-o. Doamne, ce am mai iubit rochița aia! Serbarea a ieșit un dezastru pentru că partenerul meu, "Moș Crăciun", a cam încurcat-o când l-a zărit pe "Moș Gerilă" în publicul spectator și s-a pus pe un plâns... Așa că am avut voie să port rochița prin casă până s-a rupt și/sau mi-a rămas mică. Mama zice că nici la culcare nu voiam să o dezbrac :)).





















Mi-a mai cusut mama o rochiță azurie cu imprimeu de flori de primăvară și cordon cu fundă la spate. Și fusta de țigancă de la serbarea grupei mari,

Când am mai crescut, mi-a cusut cea mai frumoasă rochie cambrată, bleumarin cu floricele mici. Cu asta nu știu cum am reușit să nu mă pozez niciodată. Și rochia de mătase de la banchetul de sfârșitul liceului.

Mi-a mai cusut fuste multe, una în carouri cu cordon cu fundă la spate pe care am purtat-o de la 6 la 20 de ani (really! La 6 ani îmi acoperea genunchii, că așa mi se părea mie că trebuie, la 20 mai acoperea ceva, cât să se cheme fustă și nu lenjerie :)).

Mi-a cusut o rochie de casă roșie cu cocori - și ei una geamănă, dar pe albastru. sunt cel pNu-mi amintesc să-și fi cusut ei foarte multe rochii, deși dacă mă gândesc bine sunt cel puțin patru. Cosea cu plăcere la mașina noastră veche Singer, moștenire de la străbunica, pe care tot ea știa să o repare, nu doar să o regleze. Și avea "linie" și "stil", deși la vremea când se vehiculau la noi în casă, cuvintele erau pentru mine un mister, mai ales că mama încerca să-mi explice, dar bunica a tranșat repede problema: "Ai să înțelegi când vei crește. Sau nu...". Ce uram acel "când vei crește", eu, care eram "cea mare", la propriu și la figurat! Eh, am și înțeles, în cele din urmă, avea dreptate bunica :)).

Tot mama îmi modifica fuste și sacouri vechi, să se potrivească pe mine. Singurul pe care nu a vrut să îl modifice, deși croșetat de ea, a fost costumul ei a la Chanel, deux-pieces, pentru cununia civilă. Mătase roz-portocalie, o minune, cu nasturi fini de sidef. Din păcate, mie chiar nu mi-a stat niciodată bine în el, avem siluetele ușor diferite (a ei e mai fină și mai filiformă până în ziua de azi :)).

Concluzia: it runs in the family :).

2 comentarii:

  1. Mama era foarte priceputa in "andrelit". Bluze, fuste, rochii..de toate soiurile si modelele. Closuri, clini, maneci largi, modele si modelase...
    Si la crosetat. Mileurile facute de ea cred ca s-ar vinde acum cu sume fabuloase:)) (am vazut unele mullt sub nivelul alor ei, intr-un magazin artizanal si era sa lesin)

    EU...bat bine cuie si schimb sigurante si repar prize si robineti si garnituri si..sa mai zic?? :)) La ce se pricepea ea, eu am doua maini stangi. Dar, nah, se pare ca, din doua fete, una trebuia sa semene si cu tata:))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce-mi place expresia asta, "andrelit" :)).

      Ștergere