Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

vineri, 15 ianuarie 2016

Moș Crăciun reloaded - Cartea Prințesei Urbane

Prințesa Urbană nu are nevoie de prezentarea mea, e un brand consacrat prin grija și munca autoarei. Nu am avut ocazia să o cunosc personal pe Ioana Chicet-Macoveiciuc, doar îi citesc blogul de pe vremea când abia născusem primul copil, deși ea scrie de mult mai mult timp. Atunci, am stat nopțile să înghit pe nemestecate toate postările ei din urmă, până am ajuns la zi. 
Când a apărut cartea ei, evident că am comandat-o :)). Din păcate a ajuns la mine cu mare, mare întârziere, pentru că ghiciți, eu lucrurile din România le comand pe adresă în România, urmând ca ele să îmi parvină prin pachete expediate sau deplasate intercontinental de mama, rude, prieteni, sau să le preiau personal la următoarea vizită în țară. Cumva, în toamna asta planetele nu s-au mai aliniat, așa că am primit cartea odată cu Moșul din România, luni bune după comandă.
Între timp m-am ferit ca de foc să citesc vreo recenzie a cărții, pentru că voiam să îmi fac singură o impresie. Abia după ce am citit cartea m-a surprins că ea trece drept carte de parenting. Hm... Deci da, în carte e vorba despre familie, copii, diverse aspecte ale educației și creșterii lor, dar chiar carte de parenting?? Nu mi s-a părut, nici măcar nu mi s-a părut că ar avea această pretenție.
E fain scrisă. Cine citește blogul Prințesei Urbane știe de ce :)). Merită citită, măcar pentru perspectivă, dacă unora li se pare că stilul literar nu e așa și pe dincolo. Eu una admir curajul autoarei de a oferi public diverse informații cu caracter personal, de a le ambala frumos literar în această carte (care se numește non ficțiune, nicidecum autobiografică, dar practic tot despre viața ei este). Nu știu dacă merită Premiul Nobel pentru literatură, ceea ce chiar nu influențează cu nimic interesul meu pentru carte pentru că: 1. Prințesa Urbană face parte din aceeași generație ca și mine; 2. Coincidență, unele evenimente din viața ei, așa cum sunt descrise ele în carte, se suprapun aproape exact peste unele trăite de mine - punctul de vedere al cuiva aflat la un moment dat într-o situație similară m-a interesat întotdeauna; 3. Din moment ce îi citesc blogul normal că mă interesează ceea ce scrie autoarea lui (pe care, repet, nu o cunosc decât în acest mod). La fel m-ar fi interesat și dacă aș fi cunoscut-o :)).
Am citit ulterior cărții un soi de recenzie sau comentariu pe blog cum că prea prezintă femeia asta părințeala în roz, că dă impresia că se descurcă singură cu job, copii, casă etc. Hm... Deci nu. Spune la un moment dat că are bonă la copil, în altă parte menționează împărțirea sarcinilor domestice cu soțul. Nu cred că prezintă în roz o perioadă care pentru multe familii numai roz nu e, se axează însă pe soluțiile pe care ea (plus sau minus partenerul de viață, după caz) le-au aplicat în anumite situații, mai ales pe cele reușite. Eu zic că e normal, și din punctul ei de vedere, și din cel al cititorului (nu știu care mamă ar vrea să audă a mia oară cum nici asta, nici aia, nici nimic nu funcționează vreodată cu pruncul din dotare, prin urmare nici vorbă de speranță pentru nimeni). Pe de altă parte spune clar că lucrurile alea au funcționat pentru ea și familia ei, nu pretinde neapărat să le ia toți drept rețetă. În unele locuri am zis ”Ah, uite norocoasa asta, la ea are efect strategia x sau y, ai mei copii nici vorbă să reacționeze la finețuri de-astea”, în alte locuri m-am gândit ”Oare asta la noi de ce nu merge? Ia să mai încercăm”.
Am început să citesc cartea ca pe un roman, neștiind la ce să mă aștept. Nu e roman, dar nu e nici anostă, te prinde, te duce, te uimește, în mine a trezit și trecut în revistă niște amintiri dureroase, așa că am lăsat-o o seară să se odihnească pe noptieră înainte să reiau firul narativ. Cred că acum înțeleg succesul de box office - probabil nu există mamă în RO care să nu își dorească să o citească și recitească, și multe se regăsesc în Ioana-mama-din-carte, pe bună dreptate. Aș spune, se propune aici revitalizarea bunului simț și al respectului față de copil și familie în general, fără a face apologia unui curent pedagogic, religios sau mai știu eu de care.
Am mai citit pe undeva cum că nu place cartea pentru că Prințesa Urbană ar fi îngâmfată. Nu știu, nu o cunosc. Însă în opinia mea, orice scriitor - chiar de mic blog fără mulți cititori - poate fi considerat îngâmfat. Că altfel la ce ar vrea să își împărtășească propriile opinii unei mulțimi de oameni, convins fiind că sunt greșite și fără valoare? :))

6 comentarii:

  1. Nu stiu, n-am citit-o si sincera sa fiu nici nu sunt tentata. Cu o zi inainte de lansare, sotul ma anunta ca mergem si noi. Am tresarit si nu prea, nu stiu de ce. Pana la urma nu am mai ajuns, nu mai stiu exact din ce motive. Intr-adevar, la ea functioneaza strategii care la mine nu merg, ea are un copil mai docil si resurse financiare din pline ca toate sa-i mearga altfel. C-asa e in tenis, vorb-aceea, unora le merge, altora nu. :) Acum, de cand cu al doilea pitic prin casa, imi dau seama foarte clar ca toate teoriile de parenting se pot aplica cu succes sau nu, in functie de copil. Daca el nu vrea si nu vrea, asta e, poti sa incerci tu toate strategiile. Iar daca bona n-ai si timp nu-i sa le faci pe toate si sa fii si zen mereu, pentru oboseala sigur n-a inventat mereu retete. Asa ca fiecare face ce poate cu ce are, pana la urma.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dreptate ai, fiecare cu ograda lui si cu aplicatul teoriilor ca in bancul ala, daca eu am mancat doua gaini si tu nici una, se cheama ca in medie fiecare am mancat cate o gaina :)). Nici la noi nu functioneaza strategiile de parenting la ambii copii, ba la unul nu functioneaza mai deloc. Bona nu tinem, zen numai cu picatura, si aia rationalizata (dar hei, eu sunt inca in "concediu" cu pruncul doi, ma intreb ce frumos va fi cand voi termina mirifica vacanta). Deci optimismul pe masura vremii de afara si invers proportional cu timpul petrecut incercand sa convingem diversii sa manance.

      Ștergere
  2. Eu nu o citesc in general pe printesa, mi se pare tot ce povesteste foarte tras de par.In afara faptului ca nu imi place felul in care scrie, imi da senzatia de om autosuficient.Poate este doar aparenta, poate este un om super ok, dar nu.Ii las pe altii sa o cumpere si sa o citeasca. No offence,pls !

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut, Ioana,
    Ma bucur ca ti-a placut cartea, cu ocazia asta am aflat si eu ce obiectii au altii fata de ea (recunosc ca m-am ferit ca de ciuma de "recenzii" despre care am intuit ca-s neprietenoase, orice lucru de rau despre un lucru in care mi-am pus sufletul e un lucru de rau despre mine, si asta doare ca naiba). Asa-i, nu-i o carte de parenting, mereu cand ma intreaba cineva intr-un interviu neg cu vehementa, insa vad ca multe lume zice in continuare despre ea ca asta ar fi, probabil categoria e in ochii cititorului, na.
    Multumesc ca ai pus gandurile tale despre carte pe hartie, ma bucur ca cineva mi-a trimis linkul catre articolul tau, mi-a facut bine (si rau un pic, dar mai mult bine).
    Sanatate, sa ne citim cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de comentariu :). Nu-mi dau seama ce ti-a facut rau din ceea ce am scris, chiar n-am avut aceasta intentie, pentru ca mi-a placut mult cartea ta (ca si majoritatea articolelor de pe blog). Inclusiv "sa ne citim cu bine" imi place, e un salut foarte potrivit in context. Asa sa fie!

      Ștergere