Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

joi, 22 ianuarie 2015

Motorizate - VW

Cu ocazia prilejului (replică dintr-un film românesc), să vă povestesc despre mașini, că demult voiam să o fac.

A fost odată ca niciodată o persoană nemotorizată (și asta nici nu atât de demult pe cât s-ar putea crede). Pe vremea aia nu-mi doream decât un orice cu roți în regie proprie, ce vise! Numai să mă ducă acolo unde aveam nevoie. Un camion, un scuter, un ARO de-ăla de demult, prototipul mașinii lui Ford, orice paranghelie cu motor, cu opțiunea să petreacă proporțional mai mult timp afară din service decât în interior. 

Așa că m-am măritat, omul venind la pachet cu o mașină faină (doh, să nu credeți că asta mi-a influențat vreo clipă alegerea, l-aș fi luat și cu Dacie! Nu știu dacă și fără :)) ). 

Noa, mașina asta nu era orice mașină, ci un ditamai Volkswagen Passat combi Turbo TDI (detaliile astea le-am reținut pe parcursul unor ani, la început era o mașină mare, verde, cu numere de Germania). Mi-a fost nespus de dragă. Imensă, robustă, relativ nepretențioasă, cu încălzire în scaune să nu ne înghețe oareșce iarna, constituție de tanc în siluetă de balerină, consum de vrăbiuță pentru performanțe de condor. Când am învățat să o conduc, am avut parte de niște ierni cumplite la munte (altitudine cam 400m, dar zăpezi de Polul Nord). Cine urca zilnic fără probleme, pe orice vreme, până la cucurigul de clinică? Cine ajungea zilnic acasă, fără să înnopteze forțat la clinică pentru că nu mai pornește sau nu se urnește hardughia pe roți? Ce vremuri... 

Odată, după gardă, mă uit întâmplător în curtea din fața clinicii, unde parcasem tancul, pentru că restul parcărilor erau sub nămeți de zile bune și... îmi sare în ochi o minunată întindere imaculat de albă. Verde închis era doar un vârf de brad, nici urmă de verdele metalizat al Passatului. Prima reacție: aoleu, mi-au furat mașina. A doua: stai, că nu suntem în România, ai parcat în altă parte, aiurito! Dau cu reload la memorie, nope, nu parcasem în altă parte, dar mă duc să verific (de pe alte ferestre). Mă întâlnesc la un moment dat cu asistenta de noapte, destul de puțin optimistă că înlocuitoarea ei va putea să urce cei 20 de km cu mașina ei (Smart - get a life, produs al unei fabrici de ceasuri!). O întreb într-o doară, ea ce mașină are - Subaru. 4x4. Ca să poată ieși din garajul în pantă de acasă (ăsta da motiv!). Și unde ar fi minunatul de Subaru? Îmi arată curtea, cu un gest vag, îmi spune că a parcat pe locul șefului. Eu îi împărtășesc, suav, că am parcat pe locul directorului de personal, adică aproape de ea, și că momentan nu am idee unde mi-e mașina. A, zice ea, total relaxată, e acolo, sub zăpadă, n-avea unde să dispară, că oricum nu se poate circula pe nicăieri, a vorbit cu soțul personal, care lucra la deszăpezire, vor ajunge și la noi cândva. OK, acuma știm.

Între timp, ningea ca în povești, cu fulgi de mărimea capului de copil. Mă înarmez cu telefonul de serviciu, pager, dau de știre la poartă, înhaț o lopată și mă duc să salvez Passatul de sub troiene, pentru cazul în care mașina de deszăpezire avea să apară vreodată. Și dezgrop mai ceva ca Joe Indianul, de începe să mă ia cu călduri. Fericită, continuu cu frenezie munca pe partea opusă a mașinii. Când mă uit, aripile deja dezgropate nu se mai zăreau din zăpada proaspătă! Asistenta cu Subaru mă privea relaxată de la etaj, cu o cană de cafea în mână, în vreme ce pe drum își face cătinel apariția cel mai impozant utilaj de deszăpezire pe care mi-a fost dat să îl văd. Care curăță cât ai clipi drumul. În spatele lui, vreo 4 mașini ale personalului, inclusiv schimbul meu de gardă. 

Las fericită lopata, dau raportul de gardă colegului - că doar nu se întâmplase, ca de obicei, nimic spectaculos peste noapte, ninsoarea o vedea el și singur - și vreau, în naivitatea mea, să mă urc în mașină și să plec. Coșmar cu repetiție: ia Passatul de unde nu-i. Peste groapa săpată de mine se afla un morman de vreo 5 metri de zăpadă curățată de pe drum. Utilajul de deszăpezire se depărta sprinten... 

Fug după utilaj, fluier, fac semne disperate. Oamenii îmi remarcă zelul și opresc să vadă ce-o fi vrând nebuna. Mașina mea o vreau, și anume înainte de vara anului curent, când aveam șanse să se fi topit zăpada care o acoperă. Oha, cu scuzele de rigoare, oamenii bine intenționați bagă ditamai freza sau ce-o fi chestia aia rotativă undeva în direcția aproximativă a Passatului. Eu, să leșin - ăștia îmi fac praf mașina. Huo, că nu-i de dat la fier vechi! Ăia, total relaxati, îmi explică într-un dialect local pe care numai ei îl înțeleg (nu mă exclud doar pe mine, ci cam pe toți etnicii germani nenăscuți prin partea locului) cum că să nu îmi fac probleme, că o să mă doară ficații (îh, dar câți am?), că au mai dezgropat ei mașini... Mda. După 5 minute, mormanul de 5 metri de zăpadă fusese mutat în peisaj, cu scuzele de rigoare... Passatul, în continuare lipsă la verificarea vizuală simplă... no, o fi și el pe-acolo, pe undeva (unul dintre tipii de pe utilaj face un semn vag peste cei x metri de parcare), dacă dau la lopată precis îl găsesc... Mulțam frumos și la mai rară vedere! Ce-a urmat: alte două ore de săpături arheologice, până când am putut să părăsesc parcarea la volanul Passatului. Și încă o oră de drum până acasă, în spatele utilajului de deszăpezire, pe care l-am prins din urmă mai la vale.

Cam asta a fost, la mine, culmea Passat-ului.

Cu mare jale ne-am despărțit, după 387.000 (trei sute optzeci și șapte de mii!) de km, de VW. Cică nu mai merita costul reparațiilor, ce depășea prețul mașinii. 

3 comentarii:

  1. Phii, tare frumos ai povestit! Mi-a plăcut teribil şi m-am amuzat, dar nu cred că aş fi fost cine ştie ce zen dacă eram în locul tău.
    Acum, ghici ce maşină ne-am luat noi în iunie! Volkswagen Passat combi Turbo TDI fix din aia, motor 2.0 (??) pe motorină, la mîna a 2a cred, cu circa 120-130.000 km la bord, producţie 2010. io sper să ne ţină măcar 10 ani! :)
    A, cînd am citit titlul, în loc de motorizate am citit Mercedes (!) şi m-am mirat la sfîrşitul postului că nu ai zis nimic de marca asta. Am dedus într-un mod misterios că aţi înlocuit VW-ul cu Mercedes. Bun?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun, numai ca e Audi, nu Mercedes :)). Tot din 2010:)). Am si despre Audi "stoff". Cred ca am fi luat VW, daca gaseam oferta mai buna, dar nu s-a potrivit. Oricum, VW ala e imbatabil (din 1998), chiar daca Audi "asta nou" e mai fancy, mai cu gadgeturi, prin comparatie.

      Ștergere
  2. din 1998 şi cu încălzire în scaune? oaaaa ce revoluţionari nemţii ăştia dom'le!!! :D
    Passatu nostru a fost 14 mii, care mie mi se pare egzorbitaaaaaaant, dar domnu' nu a vrut să audă de Dacia. :(((( :D

    RăspundețiȘtergere