Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Adaptarea

Că tot nu pot face altceva decât să păzesc bebele care se agită în somn, mai trâmbițează, se mai "încovrigește" lângă mine - deh, dinții, mamă - să revin la aventurile celui mare cu grădinița.

Lucrurile s-au mai calmat. Copilul merge în continuare la aceeași grădiniță, singurele momente nasoale au loc imediat după trezire, când repetă obsedant că el nu vrea "să nu plecăm nicăieri". Așa, cu dublă negație :). Dar, după duș-mâncat (sau nu)-alăptat bebe (sau nu)-numărat animalele-îmbrăcat-încălțat (de x ori)-negociat animalul de luat cu noi, reușim să ne deplasăm veseli în direcția grădiniței. În ultimele două săptămâni am avut parte de o singura despărțire cu urlete și de alte două cu ușoare proteste, în rest, pace bună. Ieri a dat buzna în grupă îmbrăcat și încălțat, abia l-am convins/tras înapoi pe hol, să se dezbrace și descalțe. Mă întreabă uneori dacă vin după el, confirm, e ok.

Despre educatoarea cea nouă: nu, n-am început brusc nici să comunicăm mai bine, nici să ne simpatizăm reciproc. Dar copilului pare să îi placă, iar femeia chiar a venit cu niște idei funcționale în ceea ce îl privește. Am fost la festivalul cu lanterne de Sankt Martin, și n-am auzit altceva decât "Vreau la M.", "Unde-i M.?"

Super evaluarea consilieristică s-a lăsat cu uluitoarea concluzie că pruncul "evoluează bine". "Evolua" el și înainte!!! Dar lumea asta a luat-o razna, orice se abate de la media aritmetică e suspect. De clopotul lui Gauss n-a auzit nimeni. După ce i-am făcut pe oameni cu ou și cu oțet, trebuie să recunosc că, deși m-a enervat peste poate toată istoria, preocuparea lor pentru binele copilului pare autentică, și folosesc mijloacele aflate la îndemână ca să îi asigure maximul de șanse în sistemul lor educațional.

Ce mă bucură e că Viezurino chiar pare să îsi fi găsit niște puncte de interes la grădiniță, uneori am dificultăți în a-l convinge să vină acasă. A înțeles și că vin după el în fiecare zi. Îmi povestește că se joacă "cu copiii", deși nu-i numește, sau aruncă la întâmplare vreun nume, dacă insist.

În concluzie suntem bine. Nu retrag cererea de înscriere la cealaltă grădiniță, ca să nu avem surprize neplăcute, dar lucrurile par să fi intrat pe făgașul normal.

End of story - sper.

2 comentarii:

  1. Ma bucur ca e ok cu gradinita. Noi stam doar patru ore la gradinita, cum eu nu stiu germana iti dai seama ce comunicare e intre mine si educatoare! Iulia e multumita, deci si eu sunt multumita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam patru ore sta si al meu, rar ceva mai mult. Intre timp au mai fost ceva incidente si recaderi despre care n-am mai avut puterea sa scriu. Dar ma bucur enorm ca Iulia e multumita, inseamna ca pe undeva chiar sunt si (altfel de) oameni. Va dorim in continuare doar experiente pozitive la gradinita.

      Ștergere