Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

joi, 2 octombrie 2014

Cu mult dor și prea puțin drag, despre grădiniță

Ia ghiciți cu ce-mi ocup eu diminețile? Alăptat, dus copil la grădi, treburi casnice, pierdut vreme pe net? Nțtț! Fac din nou ce-am făcut în martie, adică (re)obișnuiesc Viezurino la grădiniță.

S-ar putea argumenta că după aproape două luni de vacanță și schimbarea educatoarelor (ambele în concediu de maternitate), precum și a unei mari părți dintre colegii de grupă, are sens ceea ce facem.

Eu zic că nu prea are. Copilul nu vrea la grădiniță, îmi spune cât se poate de clar. Vrea la magazin, la spital (???), la doctor (oftalmologul, care i-a dat ursuleți de jeleu, de a început să plângă că mai vrea, în loc să i se pară simpatică persoana medicului, cum se intenționa), la pediatră (???), în parc (asta mai pot înțelege).

De partea grădiniței, personalul e foarte, foarte puțin. Sunt câteva educatoare noi, dintre care una la grupa lui Viezurino (ceva mai în vârstă, dar "boboc" în profesie, nu m-ar afecta în nici un fel dacă nu ar fi reușit deja să facă afirmații care îi dovedesc suficiența și aroganța). Cea de a doua educatoare, tot nouă la grupa respectivă, dar cu experiență, e vizibil suprasolicitată. Femeia chiar pune suflet, însă nu are cum să le facă pe toate, iar organizarea internă pare să o dezavantajeze, urmează să primească în grupă mulți copilași noi, de 3 ani, care necesită timp de obisnuință. Deja îl are pe fiul meu, care sperie orice pedagog, și încă un specimen asemănător, plus două fetițe noi (cuminți, bietele).

Mai interferează cu programul meu și diverse zile libere, pe jumătate libere, pauzele educatoarelor. Da, pauzele. Că super suficienta mi-a reproșat azi că am venit cu 2 minute după ora 12, și ea era deja în pauză. Programul copilului la grădiniță e însă până la ora 13! Deci venisem, de fapt, cu 58 de minute ÎNAINTE. Plus, are tupeul să mă roage ca mâine să fiu punctuală (deci 12:00, nu fără 2 minute, ca alaltăieri, sau și două minute, ca azi). Îi spun frumos că mâine am programare la doctor cu pruncul mic, deci presupun că voi ajunge după 12... o cheamă pe directoare! Să dau explicații, ce pot să fac, să iau copilul la vreme... Zic, păi ”la vreme” ar fi ora 13:00. Da, dar... ele au crezut că îl iau la 12:00, deci nu i-au comandat de mâncare... mâncare pe care noi o plătim lunar, indiferent că o mănâncă sau nu... ca și orele, de la 8 la 13. NU la 12!!! La 12 l-am luat pentru că cică îl suprasolicităm dacă îl las mai mult, că uite acum ce bine se reobișnuiește.

În altă minunată de zi, aia cu două minute înainte de 12, îmi găsesc pruncul mare luptându-se cu educatoarea pentru încălțat - adică ea îl ținea în brațe, cu forța, el se zbătea să scape. Pentru că ceva îl gâdila, că râdea isteric. Eu o avertizasem să nu pună mâna pe el cu forța. La care ea îmi ține prelegere despre cum să îl țin bine de mână când mă deplasez cu el undeva, să nu îi dau voie să miște, că uite ce bine funcționează! Mă și vedeam transformându-mă în balaur și mușcându-i jos capul (care știți interpretarea psihiatrică a vedeniei luminați-mă și pe mine!). Adică, eu nu îl bruschez, dar o faci tu??? Și mă sfătuiești să folosesc forța în relația cu copilul? În ce scop?

Îi spun calmă că am încercat și nu funcționează, că oricât de puternic l-ai prinde (fără să îl rănești, that is) tot scapă dacă se trântește pe jos, îi lunecă mâna din mâna ta. Mă întreabă dacă se trântește pe spate sau pe burtă... Eu, interzisă. Când, cum, răspund, să văd unde bate. Cică dacă se trântește pe spate vrea să se joace (”face pe câinele”, așa s-a exprimat!!!), în schimb pe burtă înseamnă că nu vrea. Mi-am mușcat limba să n-o întreb ce semnifică trântirea pe partea stângă, respectiv dreaptă, și cum să le gestionez și pe astea conform protocolului din lagărele de concentrare naziste unde a învățat ea pedagogie. Că interpretări de-astea simpliste de poziție corporală nu-i dau competența de a judeca ce vrea și ce nu vrea copilul meu în absența ei!!!

Plus, mă sfătuiește să îi dau papuci mai rezistenți pentru stradă... mă uit, pruncul meu în papucii de interior în curte. Îi zic, ea susține că e nouă, nu știe care sunt lucrurile copilului și unde să le găsească (da, e grele astea cu găsitul, pe cuiere scrie numele copilului, cu poză, în fața grupei lui - sau există varianta să întrebi o colegă, dacă nu chiar părintele copilului). Între timp, copilul îmi spune pe românește ”Hai, mami”. Îi arunc din reflex un ”Imediat”. Da, știu că nu e politicos să vorbești altă

limbă decât cea pe care interlocutorii o înțeleg, am crescut în Ardeal. Mi-aș fi cerut și scuze, dacă duamna nu m-ar fi admonestat prompt să vorbesc doar germană în prezența ei, pentru că altfel va trebui să îi traduc! Ăh, pardon? Tocmai preluasem copilul din grija ei. Deci nu, nu eram în nici un fel obligată să îi traduc, și nici ea nu avea nici un interes profesional să știe. Până acum, de câte ori mi-am dat seama că am vorbit românește cu el în prezența educatoarelor, le-am tradus cele conversate și am continuat în germană. Și nimeni nu s-a rățoit la mine. Nota bene, că nici eu nu mă înfoi la pacienții mei vorbitori de alte limbi, chiar dacă nu înțeleg o iotă din ce încearcă să-mi comunice, sau poartă conversații extinse cu aparținătorii, din care mie îmi sunt traduse doar 15%. Cu copilul chiar am stabilit să vorbim ”nur deutsch” (nur doici, Vio!), fac tot posibilul să nu mă abat de la regulă.

După 2 săptămâni, duamna cea nouă mi-a devenit antipatică - eu ei cred că încă de la început. Nu știu cum m-am abținut până acum, de ce am vorbit întotdeauna mai politicos decât merita, femeia mă calcă rău pe nervi. Văd năpustindu-se peste noi două un conflict deschis, ceea ce e în dezavantajul net al copilului. Cealaltă educatoare, cea mai normală, cred că e bolnavă, că nici azi nu era acolo. Lucrăm intens la găsirea unei alte grădinițe, că la asta nu observ șanse de îmbunătățire. Dacă mai aveam speranțe înainte de vacanță, s-au cam năruit.

În toată tevatura, Viezurele mamii tot urlă după mine când îl las acolo, pe urmă cică se joacă liniștit. Iar azi, azi mi-a spus că i-a plăcut la grădiniță. Sunt curioasă dacă mâine dimineață își va mai aminti :). 

7 comentarii:

  1. Nu stiu daca sa rad sau sa plang. Ai fi zis ca numai prin Romania intalnesti asa ceva, personal cu idei fixiste de pe vremea lui Pazvantie Chioru', cum imi place mie sa spun. Oricum, ai rabdare, nu gluma. Mai da si altora. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am rabdare, cred ca sunt prost educata sa nu imi apar bine drepturile. Ideile fixiste sunt si aici cu tonele, sub spoiala de politete. Incerc sa nu ii bag pe toti in aceeasi oala, sa nu dau cu parul... Nu stiu cat imi iese, avand in vedere ca toata povestea se bazeaza pe interpretarea faptelor din viziunea mea de mama subiectiva. Mie nu mi-a placut la gradinita pe vremea mea, asa ca mi-e cam greu sa ii induc copilului un super entuziasm, desi am citit cum.

      Ștergere
  2. Ioana,
    cam de speriat aventurile voastre cu gradinita! eu chiar visam la elefantei roz (???) in ceea ce priveste gradinitele din Germania. cita naivitate pe mine! :-s
    phii, tin pumnii sa gasiti una cu oameni mai mmm destupati la minte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci. Eu as fi fericita sa gasesc una, oricare alta, ca e problema cu arondatul la localitatea de resedinta, cu distanta (gradi private nu sunt multe prin zona), cu faptul ca eu sunt in concediu de maternitate si copilul meu ocupa locul unuia avcarui mama poate lucreaza... Din astea. Cat despre personal, oameni si ei, deci imperfecti. Iar competenta... Numai ce vad eu pe la spital, din interior, ma face sa cred ca si asta e un concept abstract, probabil si la gradi e la fel. Nu ma indoiesc ca or fi si educatoare competente, poate chiar printre cele pe care le cunosc eu. Mai intervine si chimia dintre oameni, fie ei mari sau mici -daca nu e, nu e. Iar statutul de nevorbitor nativ de germana e suspect, cu cat te indepartezi mai mult de centrul Frankfurtului. Nu zic ca-s nazisti toti, dar vizibil iritati de accent, in unele zone, in special rurale. Daca reusesc sa te cunoasca mai bine, li se modifica si atitudinea, dar dureaza.

      Ștergere
  3. Si eu credeam ca in Germania sta altfel treaba cu gradinitele... Cati copii sunt in grupa? Nu mi se pare ok comportamentul educatoarei care il tine cu forta si il bruscheaza. N-ai putea face ceva sesizare in scris directoarei prin care sa zici ca nu esti de acord ca educatoarea sa il tina cu forta si ce nu mai e ok? Sau ai face degeaba si tot nu s-ar schimba ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, da, directoarea... Trebuie sa scriu si despre cum ne "intelegem" cu ea, doar "pestele de la cap se impute". Am depus cerere pentru alta gradinita, am vorbit cu alti parinti - se pare ca nu suntem doar noi vizati de astfel de "practici". Din nefericire, ascultarea sau filmarea fara acord scris in gradi e ilegala, ca ma batea gandul sa le confrunt cu "probele". Si, la ora actuala, copilului pare sa ii placa la gradinita, abia se da dus la amiaza. Insa mizeriile continua, din punctul meu de vedere - el nu pare sa le sesizeze.

      Ștergere
    2. In grupa sunt 20-25 de copii la 2 educatoare, dar activitati in formatia asta fac maxim 1 ora pe zi, in rest misuna copiii care incotro, in fiecare sala deschisa plus holuri (parter si etaj) este cate o educatoare care ii supravegheaza si se joaca cu ei, copiii se pot muta dupa preferinte intr-o sala sau alta. Daca doresc mai multi decat numarul de scaune alocat, isi asteapta randul sau cauta altceva de facut.

      Ștergere