Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

joi, 9 octombrie 2014

Am o problemă

... cu grădinița. Nu ea cu mine, nu cu copilul, nu educatoarele, nu. EU am problema. Pentru că alăptez la cerere și e cam greu să programez cererea la anumite ore. Există întotdeauna o aproximație. La fel cum nu pot să programez pofta de mâncare a Viezurelui. Uneori mănâncă la micul dejun, alteori stă doar la masă și mută o felie de pâine prin farfurie. Uneori plouă, trebuie să îi dau echipament complet impermeabil înainte de a ieși din casă, altfel nu trecem de prima baltă. Alteori face pipi ca să întârzie ieșitul din casă. Alteori aruncă sandalele în pivniță și vine să îmi spună senin că nu le găsește. Sau intră îmbrăcat la duș. Sau aruncă aleator obiecte la gunoi. Alteori bebe umple 3 scutece în decurs de o oră, ultimul chiar înainte să ieșim pe ușă. Evident, trebuie spălat complet, schimbat, eventual și căruțul la fel, dacă am ghinion. Uneori ne intersectăm cu vecinii, pierdem automat 2-3 minute la povești. Alteori căutăm melci pe drum. Azi ne-am holbat 15 minute la un excavator care curăța locul unei demolări. Ieri am găsit pe drum două pene, am stat să căutăm prin copacii adiacenți păsările care ni le lăsaseră cadou. În altă zi erau blocate cu lucrări (temporar) diversele străduțe spre grădiniță, ocolitul cu mașina îmi ia 5 minute extra, că trebuie să înconjor satul ca să intru prin partea opusă. Toate astea, împreună sau separat, pe fond de bruiaj sonor continuu cu "Nu mergem la grădiniță. Azi nu mergem, mâine. Azi mergem cu trenul/vaporul/mașina/avionul la magazin/la doctor/la buni". Cu intermezzo plânsete de bebe (ca norocul, mai rar). 

Ideea generală e că nu reușesc să bag copilul în grădiniță mai repede de ora 8:55. Iar ei la 9:00 au "Morgenkreis", adunarea de dimineață. Marțea dejunează în grupă, joia dejunează toate grupele împreună, vinerea dejunează o oră. Luni și miercuri dejunează sus, la grămadă. Cine reușește să înțeleagă, să mă lumineze și pe mine, că pruncii sunt destul de bulversați, se tot plimbă prin incintă cu ghiozdanele sau cu pachețelele după ei, vor să mănânce, dar greșesc mereu locul sau ziua. Azi, una dintre educatoare trăgea de picioare un copil înapoi în grupă. Ghiozdanul lui se agățase sub ușă, el nu-i dădea drumul, urla, se tăvălea... Cred că așa face și Viezurino al meu în situații similare. O fetiță își folosea papucii pe post de rachete (remember? Că mă miram eu de unde și până unde aruncă al

meu cu papucii în pivniță). Una dintre educatoare o trimite să-i culeagă și să-i încalțe, dar nu apucă să urmărească efectuarea procedurii, deoarece o altă fetiță începe să alerge dezbrăcată pe hol. Femeia o prinde, dă să o îmbrace. Ușa de la intrare se deschide, intră o mamă cu doi de mână și un căruț cu bebe. Parchează căruțul în holul intermediar, uită să închidă ușa. Viezurele meu ochește oportunitatea de evadare, fuge în ploaie. În papucii de interior. Un băiețel mai mic ca el și o fetiță îl imită încântați. În șosete. Educatoarea părăsește fetița dezbrăcată, îi prinde pe înșosetați. Eu urmăresc gracilă ca un tanc (nu, n-am slăbit după naștere, mă hrănesc sănătos cu 500g de înghețată la miezul nopții și mă hidratez cu cafea) Viezurele personal. Bebe în cărucior rămâne parcat în holul grădiniței, când revin cu "prada" urlătoare și zbătăcioasă e încă la locul lui, cu doi copilași cu muci mângâindu-l de zor, unul dintre ei urcat pe roata căruciorului. 

Intră în scenă educatoarea mea preferată, cea nouă. Îl ia în primire pe Viezure, ăsta nu și nu, trage la ghiozdanul cu mâncare. Ea îmi cere să plec, că se descurcă. 

Revin după masa de prânz - după trei ore și jumătate. Mă ia în primire directoarea adjunctă. Că din cauza Viezurelui a fost nevoie să întrerupă adunarea de dimineață, că voia să mănânce. Normal, gândesc eu, i-o fi fost foame. Că azi n-a vrut să mănânce acasă. Problema? Păi, pentru că nu l-au lăsat să mănânce, l-au apucat isteriile și a vomitat. O fi bolnav? Nu m-au sunat, să nu mă deranjeze... că lor nu li s-a părut deloc bolnav.

Să recapitulăm doar punctele interesante: 
- în fiecare zi se mănâncă în altă parte, în altă ordine, uneori și la altă oră
- se presupune că părintele va fi informat telefonic despre orice probleme de sănătate ale copilului
- copilul meu nu a mâncat nimic până la ora 13:00 pentru că nu se încadra în programul grădiniței (deși el a spus că-i era foame). La amiază nu a primit nimic, pentru că vomitase
- deși are agățată pe cuier o plasă cu haine de schimb, două rânduri complete, de la chiloți la pulover, l-am recuperat în bluza vomată
- sunt rugată insistent să aduc copilul la grădiniță la ora 8:30. Voi reuși? Nu, am răspuns cu sinceritate. Abia pe urmă am remarcat: interogația fusese pur retorică. 
- copilul trebuie obișnuit cu un program coerent, micul dejun e cea mai importantă masă a zilei (a se vedea primul punct)
- ar fi păcat să piardă copilul contactul cu grădinița (???)

Prin urmare, e clar că eu am o problemă. Nu îl duc la ora care trebuie, nu îl educ bine, nu îi dau să mănânce conform standardelor, am un bebe care interferează cu educația Viezurelui. Consilierea - partea a doua în formația asta - revine în curând. Să evalueze progresele copilului... Cât de curând ne retragem noi abonamentul la piesa asta de prost gust.

13 comentarii:

  1. Vai de mine şi de mine!
    Ai povestit tare amuzant, dar e mai mult de plîns decît de rîs! Sper să găsiţi un loc mai omenesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum adica NU i-au dat sa manance pentru ca le strica programul? Cum adica Nu te-au anuntat desi a vomitat? Cum adica NU i-au dat sa manance nici la pranz? Si inca n-ai luat pe nimeni de ciuf? Aaaa...tu esti o persoana calma de obicei? Eu cred ca faceam o criza de nervi acolo, pe loc. Dupa care le ziceam ca-i din cauze hormonale, deh, alaptez al doilea coopil!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Efectiv nu stiu cum de n-am urlat la ea. M-a luat prin surprindere. I--am spus ca pe viitor sper sa sune si daca se uita ciudat, nu doar daca vomita. A zis da, ok, dar am impresia ca pur si simplu data viitoare nu-mi va mai spune nimic, sa nu ma infurie. Pe principiul las' ca stim noi mai bine. Poate sunt eu paranoica, cine stie...

      Ștergere
    2. Din ce citesc..sincer si eu cred ca data viitoare nu iti vor mai spune...:((

      Ștergere
  3. E complicat cu gradinita asta! Si la noi e cu probleme… Apropos de mincare, la gradinita noastra au schimbat anul asta programul gustarii de dupa-amiaza : anul trecut o luau la 4, acum o iau la 4.30… Zilele trecute o animatoare urla la unul din colegii pruncului meu care isi deschisese sacul cu gustare pe la 4.15 cind ajunsesem eu ca de ce isi maninca gustarea, ca nu respecta regulile si ca trebuie sa astepte inca 15 minute… Nu conta ca poate copilului ii era foame, poate nu-i placuse mincarea de la prinz… Ea urla ca apucata… Daca nu as fi fost eu acolo, probabil isi lua saracul si vreo palma…

    Martea trecuta am avut si noi o intrevedere cu noua educatoare… timp de doua ore!!!! Concluzia (ei) a fost ca din cauza bilingvismului copilul nostru si-a construit doua universuri paralele : unul acasa si unul la scoala si refuza sa le intersecteze… Ea ne-a zis sa-i vorbim franceza acasa, eu i-am raspuns ca in toate cartile despre bilingvism pe care le-am citit zic ca tocmai asta sa nu faci, pentru ca e solutia sigura sa-i pui piedici in invatare… In plus, copilului nostru "nu ii e frica de adulti" (exact asta ne doream si noi, dar se pare ca nu e bine) si nu vrea sa faca activitatile impuse daca nu are chef (de parca noi, adultii, avem toata ziua chef de munca sau de sedinte)… Pe noi cred ca ne paste iar psihologul scolar!!!

    Daca as avea una prin zona, mi-as da copilul la o gradinita cu pedagogie alternativa, dar cea mai apropiata e la 25 de minute, no way cu un bebelus si cu munca care incepe curind!:(((

    Curaj mult, te inteleg si ma gindesc la voi sa treceti cu bine si de asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci nu sunt eu antisociala si nebuna, se intampla si prin alte locuri diverse. Nici Viezurelui nu-i e frica de adulti. Cred ca imi va trebui aviz psihiatric sa-l inscriu la scoala, la stilul asta. Cu gradinita Waldorf cochetam eu, 20 de minute de condus in directia opusa slujbei sotului. Acuma ar merge, cu chiu cu vai, dar cand incep lucrul - no chance. Doua realitati paralele... Hai serios!!! Eu cred ca unele dintre tantile astea nu prea au citit cum trebuie sau ce trebuie, sau nu reusesc sa puna in practica, din motive de aglomerare, de ex.

      Ștergere
    2. asta cu realitatile paralele e tare de tot :)))) Incep cumva sa ma simt mai bine, eu chiar credeam ca am nimerit intr-o tara populata de unu' mai ciudat ca altul si jinduiam la Germania mea draga (pe vremea cand imi faceam de cap p-acolo nu aveam treaba nici cu copiii nici cu gradinitele:)))). La noi in oras nu exista gradinita cu sistem alternativ nici montessori nici waldorf dar din fericire asta la care-l duc eu pe al meu baietel e chiar decenta si foarte apropiata de cum vedem noi lucrurile. Cu mediul inconjurator si restul populatiei am eu mari probleme :))) Dar cred ca pana la urma nu le poti avea pe toate...

      Ștergere
    3. Schimb cu populatia voastra, ca nu pricep un cuvant, pot sa-mi tot spuna diverse :)). Si iau si clima ca bonus! Nu stiu ce sa ofer la schimb... Sa stii ca m-am gandit si eu, Germania e super cool pentru adulti, copiii trebuie sa se integreze, de voie, de nevoie. Asta se cheama "a le oferi structura" (sie brauchen schon ein bisschen Struktur.... Grrrh!).

      Ștergere
  4. io ma tot abtin sa zic ceva ,de cind citesc postarile tale cu gradinitele si mentalitatile astea ''minunate'' de la voi. Ca ar iesi deva de genul mnjshc#@@@sgfgt***!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Astea cu mnj@@@€€ si le-a auzit sotul, live stereo dolby surround, de-a ramas socat de inovatiile mele de limbaj :)). Ca nu-mi permit sa le reproduc pe aici mot-a-mot (sau motte a motte, cum le-a distorsionat cineva, motte insemnand molie :)). Deocamdata, copilul ori s-a resemnat, ori o fi gasit ceva interesant de facut pe acolo, ca s-a redus nivelul circului - n-a disparut, ca nu avea cum, dar e suportabil, prin comparatie. Cica se joaca bine si frumos, iar el mi-a spus ca la gradi sunt multe jucarii frumoase (!!!).

      Ștergere
  5. atunci eu sunt nemtoaica. Nu am intarziat niciodata la gradinita , si nici la munca (una vine dupa alta), o singura sedinta am intarziat din cauza ca cea anterioara era la 6 statii de metrou distanta in ultimii 5 ani. Iar daca face fata nazuri la o masa, nu ii dau. Va manca la urmatoarea. Si regula am aplicat-o de la 1 an si ceva.
    Pana pe la 8-10 luni am avut program la cerere (datorita alaptatului), dar apoi proceduri de urmat. Poate ca sunt eu cu proceduri si rutine, liste si meniu pe saptamani...
    E drept ca eu am fost multumita de alegerea gradinitei, copilul m-a simtit calma, ii placea acolo.

    RăspundețiȘtergere