Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

vineri, 29 august 2014

Teoria conspirației

Din nou, despre aventurile lui Viezurino la grădiniță.

Viezurino a schimbat creșa cu grădinița pe la mijlocul lui martie, ocazie cu care s-a modificat și programul, de la o zi întreagă la o jumătate de zi. Părea să fi trecut cu bine peste perioada de adaptare, dar Viezurele nostru nu s-a dus nici o zi foarte bucuros la grădi, când scăpam de circul de acasă îl aveam pe cel din holul grădiniței, sau invers, sau amândouă. Între timp, educatoarele mă asigurau că pruncul face progrese, că nu plânge mai mult de 5 minute după ce plec eu, că se joacă, se integrează (am ajuns să fac alergie la superbul concept de "integrare", explic imediat și de ce). Am mai scris despre evoluția lui aici, aici, aici și aici

În iunie s-a născut fratele mai mic al Viezurelui, perioada de adaptare acasă a părut să decurgă ok, a venit buni, toate bune. Doar că la grădi, ce să vezi, cică-i bai. Vreo două săptămâni l-a dus tati pe Viezure la grădinita, într-o zi apare cu două propuneri de programări la mare conversație oficială mare cu educatoarele. Hm... În mod normal, respectiva întâlnire ar fi trebuit ținută la 6 luni de la intrarea pruncului la grădi, nu la 3. 

Amânată din cauza bolii uneia dintre educatoare, marea "răfuială", că nu-i pot spune întâlnire, a avut loc la începutul lui iulie. Am aflat că pruncul meu nu se "integrează", că nu are prieteni, că testează limitele adulților, că nu are chef să participe la activități mai lungi de 30 de minute (doh, la 3 ani, mă mir că are răbdare cele 30 de minute!!!), că nu i-a trecut anxietatea de separare de părinți (mai știu eu pe unii în familia noastră cărora nu le trecuse până aproape de școală), că nu vorbește germană (!!!!). 

După ce-am luat la puricat manualele mele de psihiatrie, plus site-uri medicale de dezvoltarea copilului și alte sute de resurse (nu exagerez, alăptatul prelungit e un prilej minunat de scotocit pe net în scopul de a nu adormi instant peste bebe - acolo am ajuns cu oboseala), am constatat că al meu copil face tot ce trebuie pentru vârsta lui, pe plan cognitiv, psihologic, motric, social, plus că are un vocabular potrivit în două limbi, pe care nu le încurcă între ele. Dotată cu argumente, mai vorbesc odată cu educatoarea, o rog să îmi dea exemple - mai ales de activități și de limbaj - de unde să rezulte multele lipsuri ale copilului. 

Reiese că nu are de fapt probleme cu activitățile, unde participă benevol când e vorba de experimente, mai ales cele cu apă. Are niscaiva lipsuri la capitolul disciplină, în sensul că nu face întotdeauna ce e rugat, respectiv dacă are chef să se arunce în apă nu cu vorba bună îl poți împiedica (știu și eu). Nu vine întotdeauna când e chemat, uneori ignoră (voluntar sau din motive de concentrare maximă pe alte activități) când cineva îi vorbește, nu spune poezii la comandă, nu are chef să își recite vârsta sau adresa la comandă. E cel mai mic din grupă la vârstă, mai are o singură colegă de 3 ani, câțiva colegi de 4 ani, cei mai multi de 5 ani, vreo doi de 6 ani. Diferențele de limbaj, comportament, cogniție sunt extreme. Impresia mea e că educatoarele au pretenția ca el să participe la activități ca și ceilalți. Doar un exemplu (cel care m-a și enervat): o săptămână întreagă înainte de marea întâlnire, a doua educatoare mi-a tot cântat ce bine se descurcă Viezurul la experimente, cum i-a spus una și alta într-o germană fără accent, cât de mult îi place sportul și leagănul. Doar cu anxietatea de separare ar fi probleme pentru că nu avem un ritual de despărțire. Când colo, reiese că aceeași educatoare a spus copiilor din grupă că el nu vorbește germana, de aceea nu îl înțeleg ei pe el (da, fiecare cioară cu puiul ei, dar pruncul are obiceiul că nu vorbește în direcția interlocutorului, mai stâlcește cuvinte, sau le spune super încet, indescifrabile din cauză că nu se aud bine). Păi atunci cum naiba să se socializeze???

Din politețuri în politețuri ajungem la concluzia că e nevoie de - ghici ghicitoare - celebra consiliere! Se programează deci consultantul înainte de vacanța de vară. Pentru că una dintre educatoare e bolnavă și alta în concediu, la întâlnire apare, din partea grădiniței, o practicantă. Bun și așa. Numai că noi, insistând să fim de față la toate discuțiile, remarcăm că ceea ce îi expune domnișoara consilierului nu e ceea ce am discutat noi cu educatoarele, ci... de fapt, pe ele le preocupă faptul că Viezurele are tabieturi, când iese în curte merge cică pe un traseu bine stabilit, vorbește cu sine însuși... Eu deja mă enervam, că practic discuția trăgea spre tulburări neurologice, respectiv tulburări de spectru autist. Mda. Din fericire, nu are așa ceva. Oricum, diagnosticul nu e de competența consilierului, a educatoarelor nici atât.

Despre consilier pot afirma că a afișat un profesionalism desăvârșit. Începând cu prezentarea lui, a instituției pe care o reprezintă, a procedurii de evaluare, a implicațiilor legale, a drepturilor și obligațiilor sale în cazul de față. A vrut de la noi un scurt istoric familial, precum și viziunea noastră asupra "problemei" copilului. S-a agitat doar pe faza că de ce doarme o jumătate de noapte cu mine în pat, că la vârsta asta n-ar trebui să-i permitem. Dar ce anume i-ar dăuna? Aici explicația s-a cam poticnit în veșnicul "așa trebuie", pe care noi îl ignorăm de ceva timp, pe principiul: experimentat - nu funcționează ca în teorie - găsit varianta funcțională pentru noi.

Concluzia evaluării m-a uns pe suflet: rezultă că am un prunc "multifațetat" (ca diamantele șlefuite, he he), care manipulează educatoarele (în propoziție se vorbea strict de persoana practicantei prezente, dar pruncul procedează la fel cu toată lumea) prefăcându-se mai neajutorat decât e ("eu sunt mic, nu pot nimic", dacă îi spui că e deja băiat mare, zice nu, el e încă bebe Viezure la mămica lui și la tăticul lui - deh, asemenea fratelui mai mic, nou apărut) și revendicând mereu un statut special, pentru că a observat că trebuie doar să se țină tare pe poziții până când vreunul dintre adulți, din comoditate sau din neștiință, cedează. Micul terorist procedează fix la fel și acasă, deci știu cum e pe pielea proprie.

Ne-am luat-o peste bot la limba germană, pe care cică nu, nu o vorbește deloc bine, că sunt cuvinte uzuale pe care nu le pricepe. Soluția ar fi, după noi, să încercăm să vorbim și acasă ceva germană cu el. Consilierul nu s-a pronunțat asupra soluției (diplomație prost înțeleasă în super societatea multi culti?). Până acum, oficial, am auzit doar că să folosim cu pruncul limba pe care o vorbim în mod obișnuit acasă - româna (sau bulgara, conform uneia dintre fostele educatoare :)).

Noroc că acum suntem în vacanță, de unde toți vom reveni peste o săptămână cu forțe proaspete pentru un episod din serialul de mare succes și răsunet internațional "Nume de cod: grădinița", serie nouă. God help us all!

8 comentarii:

  1. Offf, si in Germania aveti nebunii din astea cu consiliere? Aici e la moda psihologul scolar! L-am vazut deja o data anul trecut, astepam convocarea pe anul asta! :)

    Eu sint destul de dezamagita pe cum se gestioneaza bilingvismul la gradinita noastra, vad ca si la voi e la fel, singurul "stres" al educatoarelor fiind ca pruncii sa vorbeasca bine limba dominanta…

    Cit despre manipulare, mi-e greu sa cred ca un copil de trei ani manipuleaza, intentionat cel putin…

    Curaj, asteptam vesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce sa zic, asta e si impresia mea, ca bilingvismul e privit ca un rau necesar, in cel mai bun caz, si ca un dezavantaj din start pentru copilul in cauza, cand, de fapt, este exact invers, daca stai sa te mai informezi din punct de vedere stiintific.

      In legatura cu manipularea, fiul din dotare a observat ca, daca ignora suficient de mult timp ceea ce i se cere - indiferent de limba - adultii din jur o lasa balta si fie il ajuta, fie uita, fie nu stiu cum sa gestioneze problema. Deci 'ii merge'. Prin urmare, daca nu are el chef sa se incalte cu papucii de interior la gradi, 'nu aude'. Interpretarea cum ca nu intelege ii atrage diverse avantaje: educatoarea ori il incalta, ori il lasa in pace. Ideea ca el vrea sa ramana in sosete nu a trecut inca prin capul nimanui, pentru ca... toata lumea se incalta (mda, tocmai pentru ca are 3 ani si nu mai mult, copilul nu percuteaza cat e de infricosator sa faci altfel decat toata lumea). Deci manipuleaza, zic eu :)). Problema fiind, evident, la adulti, nu la copil. Acasa, ne targuim, explicam, facem impreuna (uite, si mama se incalta), laudam faptul ca se stie descalta frumos (desi el e inca in sandale si imprastie nisip pe podeaua proaspat aspirata - grrr!) si ce minunat a terminat actiunea in ziua precedenta (cand chiar a binevoit sa se descalte), enumeram (intai ne descaltam, ne spalam pe maini, pe urma ne asezam la masa si mancam). Ideile astea in esenta simple mi le-a dat un doctor in psihologie (mama), ca singura ii cam picam si eu in plasuta :)). Eu evoluasem la a pre-negocia 'doar o bucata' (de corn, covrig, inghetata, doar o poveste inainte de culcare - respectiv ditamai cartoaia).

      Ștergere
  2. Prietena mea din estul Germaniei (ea romanca, sotul neamt) mi-a povestit ca fiului ei i s-a spus la gradinita "nur doici!", asa ca el a venit acasa si a ramas la nur doici, fara consilier, fara nimic...

    Un concediu cit mai fain si relaxaaaant! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mno da, si la noi e 'nur doici' (rad cu lacrimi la ce-a iesit scris asa!), dar copchilul tot romaneste vorbeste acasa... daca n-are nici un parinte neamt, asta e :)).

      Ștergere
    2. Am o veste buna pentru doamnele educatoare: copilul va vorbi orisicum "Deutsch" ca limba dominanta, pentru ca traieste in Germania si asta-i limba ambientala. Romana va ramane, peste ani, limba "slaba", secundara. Chestie de documentare, pana la urma. Daca doresc doamnele, le pot recomanda cateva titluri de carti pe care eu le-am cumparat pe bani grei din Muenchen si pe care le-am devorat fiindca tare ma intereseaza chestiunea bilingvismului. "Zweisprachigkeit" este un concept care-mi gadila sinapsele si merita aprofundat de orice educator dintr-o societate multikulti. Na, so!

      Ștergere
    3. Asa am citit si eu, plus ca am vazut ca la gradinita au in biblioteca mai multe carti despre Zweitsprachigkeit si dezvoltarea copilului (biblioteca "de adulti" e pe hol, sa o vada toata lumea). Daca ar si citi si aplica ce scrie acolo...

      Ștergere
  3. Hm, cred ca v-ati intors din concediu. Uel. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acuma ne-am cam întors. Din păcate. Vreau concediu for ever!!!!

      Ștergere