Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

luni, 25 august 2014

Baba, burta și arteziana

Să pove, să nu pove... Hai să pove!

N-am treabă și fac pe curajoasa chiar după plecarea mamei, și duc o vecină la medic în centrul urbei. Las vecina în treburile ei, scot căruțul și alte mizilicuri de 20 de kg într-o geantă, plus copiii aferenți, și hai în parc până termină asta cu programarea, s-o căruțăm înapoi acasă. 

Parcul constă în trei bănci, dintre care una ocupată de fumători, și două fântâni arteziene. Era și un soi de cișmea cu labirint pentru copii, dar se află în renovări, îngrădită cu garduri de-alea de șantier. No bun. Eu țintesc o bancă să hrănesc bebele cu biberonul (alăptatul în public nu l-am încercat încă), Viezurele saltă intempestiv direct spre arteziene. Nu mă panichez, i-am luat un schimb complet de haine de rezervă. Îl strig însă să nu iasă în străduța adiacentă, puțin circulată. 

Din decor apare o babă doamnă în etate, care îl strigă pe Viezure să vină la ea. Copilul evident că fuge ca de dracu' în direcția opusă, sociabil nevoie mare cu genul ăsta de personaje. Eu mă holbez oarecum dezaprobator de la înălțime - avantaj eu. Ea lasă Viezurino în pace și pune cap-compas spre mine - avantaj ea, că nu aveam pe unde scăpa, se interpusese între mine și pruncul cel mare și fugitiv. 

Și aici urmează dialogul halucinant:

Ea: Mă scuzați că mă amestesc, dar să nu îmi spuneți că nu e treaba mea...
Eu: ???? (Presupuneam deja că îmi va ține teoria cum că Viezurele nu trebuie să fugă/joace în arteziană/s-o ignore)
Ea: Copiii ăștia sunt ai dumneavoastră? 
Eu: Da. (Chiar erau!)
Ea: Să nu îmi spuneți că nu e treaba mea...
Eu: Despre ce anume vorbiți? 
Ea: N-ar trebui... O femeie așa de frumoasă ca dumneavoastră...
Eu: (în gând: WTF vrea asta???) (cu glas tare): Ce anume? 
Ea: Atâția copii, și bebe, și din nou gravidă!
Eu: (mă bufnește râsul): Stați liniștită, că nu sunt gravidă.
Ea: (se apropie și mă bate pe burtă - mă atinge efectiv cu toată palma, jeeeez, mai rar în Germania!) Dar asta ce e???
Eu: Burta de după naștere. 
Ea: Oh, serios... Arată cam de 4-5 luni...
Eu: Ar fi cam greu, că bebe are doar două luni jumate. 
Ea: Serios?
Eu: Serios! 
Ea: (își revine cu greu din ceva șoc) Ce bebe frumos! Sunteți poloneză? (Aha, a remarcat accentul străin)
Eu: Româncă.
Ea: A, da. Și... Să știți că doi copii ajung. Uneori și unul. Și burta... Nu-i admisibil, ar trebui să purtați corset, ceva...
Eu: Port, pe sub bluză. Să vi-l arăt? (Mă gândeam că se simte, și nu voiam să mă mai pipăie).
Ea: Nu-i nevoie, vă cred pe cuvânt (Au, mulțam de încredere!). Totuși, în două luni, cu puțin regim, se mai ducea și burta...
Eu: Dieta nu e indicată când alăptezi.
Ea: Ah, alăptați??? (Tonul nu sugera c-ar fi fost prea încântată de descoperire). 
Eu: (deja mă cam enerva) Vă asigur că voi tine regim și voi da jos burta cât de curând.
Ea: (nu pricepe ironia) Da, da, că ar fi păcat... Așa o femeie frumoasă ca dumneavoastră (Aoleu, asta acuși mă recrutează pentru vreo agenție de renume internațional!)
Eu: Mulțumesc. 
Ea: Și fetița vă seamănă...
Eu: Care fetiță???
Ea: (arată spre bebe, cu jachetă galbenă în marea de albastru) 
Eu: E băiat. Am doi băieți.
Ea: Ah, ce bine! Mai bine decât fetițe.
Eu: (peste ce retrograda lu' pește am dat? Am magnet pentru nebuni, serios!) Nouă ne-ar fi fost indiferent, dacă veneau fetițe am fi iubit la fel fetițele. 
Ea: Noroc că nu mai vreți și al treilea copil. Îmi pare așa de bine că nu sunteți însărcinată... O femeie așa frumoasă ca dumneavoastră... Trebuie să vă las, mă grăbesc, altfel mi-ar fi făcut plăcere să mai conversăm...
Eu: La revedere (sau mai bine nu!)
Ea: Dacă știam că vă întâlnesc (de unde, că ne-am văzut prima oară acum 3 minute???), să fi avut măcar o bomboană pentru cel mic (îl arată pe cel mare)
Eu: Nu mănâncă bomboane. 
Ea: Da, că sunt nesănătoase, au mult zahăr (și atunci de ce pana mea îți pare rău că nu ai, și de ce ai vrea să îi dai copilului... Nu mai întreb, că mi-e cam frică de răspuns, deja mă simt ca în Zona Crepusculară). 
Eu: Să nu întârziați unde aveți treabă...
Ea: Păcat că trebuie să plec, sunteți atât de simpatică! Alte femei sunt de-a dreptul nepoliticoase, îmi spun să îmi văd de treaba mea și să le las în pace, sau nu răspund deloc... Ce lipsă de educație pe generațiile tinere...
Eu: (dau vag din cap, ea o ia drept aprobare). 

Ne luăm la revedere, ea pleacă. Eu încă nu știam pe ce planetă mă aflu. M-am gândit mai târziu că femeia era singură, probabil nu avea cu cine conversa și "ataca" lumea pe stradă ca să se socializeze - nu-i de mirare că nu reușea, având în vedere "sinuciderile" comise în discurs. Orice nemțoaică respectabilă ar fi trimis-o la plimbare de la al doilea cuvânt, doar eu am stat ca fraiera să mă lumineze dumneaei. Toate clișeele alea, plus gafa cu burta... 

Între timp, copilul meu cel mare înota în arteziană (respectiv se vârâse cu totul în micul bazin, după ce descălțase sandalele). Când am încercat să îl schimb, ca să-l pot urca în mașină, a mai dat două ture de parc în chiloți și șosete curate, de se uita lumea la noi ca la urs. Așa, premiu pentru zenul meu șifonat de către babă.



10 comentarii:

  1. Mama, cat de nesimtita!!! Iar tu esti de-a mea..adica in loc sa-i tai macaroana cucoanei, ai fost politicoasa...:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-a atacat asa, Blitzkrieg, de mi-a pierit replica. Am reactionat eu mai infoiat la aberatii mai lejere ca asta. Nu s-or fi eliminat tot progesteronul din sarcina :)))). E captiv in burta :))). De-aia si am burta, nu-i de la halit cioco, nu, nu...

      Ștergere
  2. Incredibil ce tupeu au unii oamenii, macar daca te bagi in seama cu cineva ai putea spune ceva dragut... Oricum in ultimul timp am inceput sa ii privesc oarecum cu compasiune, pentru ca imi dau seama ca de obicei sunt oameni singuri care cauta cate un prilej sa mai vorbeasca putin cu cineva, din singuratate.
    In legatura cu alaptatul in public, si eu m-am ferit un timp, apoi m-am gandit ca imi rapeste niste posibilitati de a face diferite lucruri. Bebe nu prea vroia laptele meu din biberon si era oricum mai greu cu transportatul. Asa ca am alaptat din portbebe (eu am o manduca, facuta chiar in Germania), uneori discret (lumea nici nu observa), alteori mai putin discret (datorita lui Bebe care atragea atentia prin diferite gangureli). La inceput a fost mai greu, acum ma bucur ca am facut asta, Din pacate inca lumea se uita ciudat si se mira cand vad asta prin locuri publice, cred ca va mai trece mult pana se va schimba mentalitatea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca zici ca e posibil, sa stii ca voi incerca sa alaptez in Manduca... desi pana acum mi s-a parut o pozitie ciudata pentru alaptat. Plus ca vine toamna/iarna, din pacate. Dar vom face exercitii acasa, sa vedem daca ne iese, inainte de a ne lupta in public cu alaptatul. In mod ciudat, eu nici pe aici nu vad mamici alaptand in public, desi cica nemtoaicele sunt total dezinhibate. Am vazut odata una in parc alaptand sub un prosop, una intr-un gang (unde nu as fi avut curajul nici sa respir miasmele, necum sa ma retrag la alaptat), si cateva prin toaletele cu sau fara separeu "mama si copilul". Desi pe forumuri se lauda multe ca ele alapteaza dezinhibate peste tot. Chiar si la cursurile de gimnastica postnatala tot se retrageau intr-o incapere alaturata ca sa alapteze (io eram cu biberonul dupa Viezure, pe vremea aia).

      Ștergere
  3. io n-am reusit sa alaptez cu marsupiu nici de ciuda. Poate-s io mai incuiata si nu stiu cum? ia sa caut io niste videos pe youtube sa vad cum se face. :))
    eu am alaptat in public de citeva ori cu M. si cu A. o data pina acuma si am socat pe un nene :)) Eram la McDonalds la zona de copii, aia cu toboganele si toate alea de catarat , inainte de programarea lui A. la doctor si s-a trezit urlind si mincindu-si mina. Si zic hai sa-i dau de mincare ca daca nu urla la doctor. Asa ca ma asez frumos linga barbatu-mio pe banca si il alaptez. Intre timp B. isi varsa sucul pe masa si mere inauntru sa ceara servetele sa curete masa ; iese un nene angajat cu cirpe si cu solutie de curatat mesele si da cu ochii de mine, cu bebele mufat la tita. Numai masa noastra trebuia curatata,ca nu era nimeni acolo, la ora aia, mesele celelalte fiind curate. Ei bine, el s-a apucat sa curete every single one , si se intorcea in asa fel incit era cu ochii pe mine non-stop. mai aveam putin si il intrebam daca vrea si el nise lapte, i-o fi foame cumva sau ce? :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-au dat lacrimile de la atita hlizeala! pacat ca n-ai facut schimb de numere de telefon cu doamna aia asa de draguta! :D:D:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asta mai lipsea :))) Poate o caut... desi recunosc ca de atunci evit parcul cu pricina.

      Ștergere