Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

vineri, 27 iunie 2014

Paralele - actualizare

Cum am promis, reiau tabelul cu comparația între cele două sarcini și nașteri. Prima parte am mai postat-o anterior, a doua reprezintă noutatea, din perspectiva actualizată după naștere și primele zile acasă cu noul membru al familiei. 

E vorba strict despre experiențele mele personale cu sarcinile, nașterile, copiii, în sistemul sanitar nemțesc. Prin urmare nu extrapolez, doar constat. 

1.
2.
Grețuri, mai ales vesperale, matinale deloc, fără vărsături (o singură dată nu se pune), cam până prin săptămâna 17.
Grețuri aproape permanente, cu vărsături, stare generală proastă, depresie, dureri de cap (absente la 1.), privare de somn din cauza primului copil care nu dormea, cam până prin săptămâna 21-22.

Probleme de digestie (altele): lipsă
Arsuri stomacale, constipație nasoală în primul trimestru. Doar arsuri în trimestrul 3.

Dureri de spate: parcă nu îmi amintesc să fi suferit din această cauză, mai degrabă au apărut după naștere

Ignorabile în sarcină, neglijabile după 
Dureri de simfiză pubiană: prezente, în limitele suportabilității, mai ales spre sfârșitul sarcinii
Oribile, trimestrul al 2-lea m-au terminat fizic și psihic, trimestrul al 3-lea au dispărut de la sine!!!  Nu că mi-ar părea rău după ele 

Somnolența de prim trimestru înlocuită de insomnii oribile în trimestrele 2 și 3. Practic mi-am petrecut nopțile mișunând prin casă și zilele într-o stare vecină cu coma, neputând să dorm cât ar fi trebuit, suna poștașul, telefonul, aveam programări...

Insomnii: nu atât de pronunțate și mai puțin enervante, având în vedere că dacă nu dormeam chiar ajungeam să mai recuperez din nefăcutele de peste zi.

Edeme și parestezii la mâini - astea din urmă au ținut cam 4 luni după naștere.

Parestezii: lipsă la apel. Edeme: până prin săptămâna 36 minime, în special dacă mă apuca hărnicia și petreceam mult timp în picioare. Spre termen nu mă mai puteam încălța cu nimic, până și crocșii mă strângeau. De edemele de la mâini nu mai vorbesc, abia puteam îndoi degetele. Au trecut în circa 16 zile.

Copil extrem de activ încă înainte de jumătatea sarcinii, mișcări largi, bruște, de-mi sărea burta dintr-o parte în alta spre stupoarea publicului spectator.
Cu dimensiuni la limita superioară a normalului.

Copilul: activ, dar nu ca și fratele, parcă nu-l deranjează organele mele interne, nu ține să le extermine, pare să încapă mai bine în bazin, în ciuda faptului că e MARE, peste dimensiunile maxime pentru săptămâna de sarcină și ca atare suspect de diabet
26kg plus, datorită unei pofte de mâncare supradimensionate (nu am încercat să mănânc pentru doi, pur și simplu nu reușeam să mă satur)

19 kg plus. Decent, având în vedere câtă burtă conduceam 

Probleme masive de respirație din cauza burții, undeva între 30 și 36 de săptămâni, probleme cu aplecatul (legat șireturi – error)
Burta: mai joasă, nu mi-a cauzat probleme de respirație, legam șireturi, încălțam și descălțam copil de x ori zilnic, urcam și coboram trei etaje de y ori… În schimb, părea mult, mult mai voluminoasă la exterior. 

Stres pur, de la concepție până la naștere, din diverse cauze mai mult sau mai puțin obiective.

Stres: nu din cauza sarcinii. Ne-am mutat, renovăm, avem ceva procese pe rol – subiectiv însă mai puțin stres perceput. Poate și pentru că știam aproximativ la ce să mă aștept, chiar dacă nu există paralelă perfectă între sarcini

Aș fi campat în fața cabinetului ginecologic, de preferință cu monitor ecografic atașat 100% din timp.
Inițial am avut ceva sângerări, wow, stres maxim că e iminență de avort, îndopat cu progesteron, somnolență și greață crescute din această cauză. 

Mai multă lejeritate cu investigațiile medicale: după testul pozitiv de sarcină, programarea la ginecolog abia prin saptămâna 8, să fie vizibile și bătăile inimii, dacă nu era Greuceanu-tată-erou mă lipseam de screeningul de prim trimestru (dublu test), și de vreo 3 vizite la ginecolog. Am sărit oricum peste alte investigații, de care nu mai aveam nervi și energie.
N-am mai avut nici o sângerare, am luat doar vreo 3 ovule de progesteron din cutia cumpărată preventiv

La prima ecografie 3D m-a apucat amokul, copilul arăta ca un extraterestru - n-am fost marele adept al pozelor, dvd-urilor și altor dovezi video din această perioadă. Doar poze cu burtica la exterior ce-am mai prestat

La ecografiile 3D (două la număr, pe a treia am sărit-o) nici n-am mai cerut poze, de s-au  mirat medicul și asistenta ca de vreo dihanie
Tatăl in spe prezent la multe dintre controale și investigații. Obsedat de documentat foto și video sarcina.
Tatăl nu are timp să mă însoțească pe undeva (nu că ar avea pe cine, oricum sunt împotriva prezenței a x membri de familie la controale ginecologice de rutină). Foto? Ah, chiar nu avem nici una cu mine gravidă… păi lasă, că mai este timp (săptămâna 32!). Între timp am rezolvat și asta, am fotografiat burta la exterior

Secretomanie. Cum burta nu s-a prea văzut până prin săptămâna 25/26, chiar n-am prea   împărtășit informația cu multă lume, decât acolo unde era inevitabil (serviciu, casa de asigurări, mama, câteva cunoștințe apropiate).

Am spus devreme despre sarcină cam oricui, începând cu angajatorul

Alegerea numelui: o aventură de lungă durată, implicând un lung fișier Excel, cu combinații de prenume plus nume, cu voturi din partea mea și a lui Greuceanu… oho, comedie mare!

Lista de nume: redusă din start la o variantă, care a și rămas. Al doilea prenume ce ne-a dat de furcă, în ziua nașterii încă mai cântăream argumente pro și contra, ulterior am semnat actele în ultimul moment, gândindu-ne că poate mai vrem să schimbăm ceva :). Crazy!

Cumpărături în exces pentru bebe, inclusiv creme, accesorii, aberații de care nu am avut nevoie, dar figurau pe ”listele” de necesar găsite pe internet

Ceva mărunțișuri pentru bebe, în special body-uri și salopete subțiri, din alea nu am număr mic.
Achizitii planificate: pentru fiul cel mare.
Pentru bebe doar scoică nouă cu isofix și un nou suport pentru masa de înfășat, scutece. Restul ori refolosim, ori ne lipsim. 

Cumpărături prea devreme pentru gravidă - m-am ales cu pantaloni super scumpi și super incomozi, când am remarcat ce incomozi trecuse termenul de returnare. Lenjerie de la farmacie - cea mai bună investiție din timpul sarcinii și alăptării. Sutienele de alăptat de după mi s-au părut o ororare, din toate punctele de vedere. 

O pereche de pantaloni de schimb, două bluze de gravidă, și astea târziu, când chiar nu mai încăpeam în nimic. Lenjerie, mai ales sutiene, de la farmacie, le iubesc! Sigur nu mai cumpăr de-alea de alăptat, cu capse și sisteme de închidere aberante. 
Încercare de a achiziționa o centură de gravidă contra durerilor de simfiză (retur), și o rochie (retur).

Cursuri prenatale de 2,5 ore x 6 săptămâni, cu tot cu tatăl vinovat.
Un unic curs despre alăptare, pentru siguranță (dificultăți cu primul copil) 

Citit mult despre sarcină, evoluție, naștere naturală versus cezariană, alăptare, sistem de asigurări și concedii medicale, respectiv de creșterea copilului, stresat cu hățișul birocrației germane
Citit despre alăptat, sugar, colici, vaccinuri (din nou, în avans, pentru siguranța personală).
Birocrația o am la degetul mic. Sper să găsesc la timp actele necesare, răspândite în cutii pe 3 etaje plus pivniță.

Frica de naștere în limite rezonabile, pe principiul supraviețuirii speciei umane de-a lungul milioanelor de ani. Plus progresele medicale din ultimele decenii, gen epidurală și cezariană – ce-ar fi putut merge prost? (Ulterior s-a dovedit că multe, extrem de multe amănunte adunate au făcut din nașterea respectivă un coșmar pentru mine, pentru tati și pentru nou născut). 
Frică nasoală de naștere, știam la ce să mă aștept și nu mă amuza, nefiind deloc adepta ”naturii”, că doare ca dracu'. Aici personalul medical nu e adeptul epiduralei, dacă nu chiar mori fără te lasă bucuroși să te chinui, ignorând complet ”planul de naștere” fără vreun motiv bine întemeiat medical (și nu vorbesc despre cazuri izolate). De-aia nici nu mă laud non stop ce frumos am născut eu primul copil fără epidurală, wow – aș fi luat-o oricând binevoiau să mi-o dea, la un moment dat am regretat că nu am cerut morfină (deși aia chiar că ajunge și la copil). N-a fost deloc frumos, și m-aș scuti bucuroasă de o experiență asemănătoare. Mă temeam că voi ajunge la clinică cu contracții și voi începe să mă isterizez nasol că eu vreau cezariană de urgență. 


În continuare, informațiile noi:

1.
2.
Naștere vaginală cu complicații, copil extras cu pompa de vacuum, tăieturi, cusături, pierdere mare de sânge. 
Cezariană pe preeclampsie (nu pe isterie), când am ajuns la clinică porniseră și contracțiile (că fusesem de dimineață la medicul meu, să mă evalueze, că depășisem termenul și copilul se anunța imens, tensiunea mea sălta periculos, contracții lipsă la apel la cabinet). 

Vindecare greoaie, datorită anemiei, cusăturilor. La trei săptămâni de la naștere încă nu mă puteam așeza fără dureri atroce, calmantele cică nu erau indicate din cauza alăptării. Anemia îmi dădea niște amețeli minunate, abia reușeam să țin copilul în brațe (îmi amintesc că mă gândeam că dacă îmi rupe brațele la 4,5kg, la 6kg nu îl voi mai putea ridica)

Vindecare normală. Nu m-am ridicat în picioare de pe masa de operație :). În prima săptămână am avut dureri mari, am luat din greu calmante, le-am rărit pe parcurs pe măsură ce durerile au slăbit în intensitate. În zona cicatricii s-a format un hematom, care se retrage greu. Anemie nu am, stările de slăbiciune de după operație au trecut, la 2 săptămâni puteam conduce mașina (nu neapărat cu plăcere, dar fără disconfort masiv), mă puteam mișca normal, chiar apleca și ridica din cele mai ciudate poziții de alăptat fără ajutor

Depresie post partum

Deocamdată stare de spirit normală. 
Copil cu hematom occipital, teoretic trebuia să dispară în 2 săptămâni, după 6 săptămâni încă persista, a dispărut complet abia undeva pe la 4 luni de viață. Dureri, blocaj al coloanei cervicale, dificultăți la găsitul unei poziții normale pentru supt, dificultăți la dormitul pe spate. Tratament la osteopat, personal nu găsesc că a ajutat prea mult (dar nu am comparația cu același copil fără tratament)

Copil în limitele normale, minime dificultăți la supt în primele zile, în rest... deocamdată toate ok, așteptăm evaluarea pediatrică de luna viitoare.

Bebe a pierdut cam 600g greutate în maternitate fără să i se dea supliment, doar cu colostrul meu (dacă o fi reușit să îl sugă și pe ăla, la cum se împotrivea procedurii), recuperând rapid din momentul în care am ajuns acasă. Dar cu lapte praf, alăptatul nu a funcționat

Bebe a primit imediat supliment de glucoză, fiind suspect de diabet datorită greutății (bine peste 4 kg). N-are nimic, e sănătos și mâncăcios, îi trebuie încă supliment de lapte praf (în scădere cantitativ, deja are mese de alăptat exclusiv), dar alăptatul funcționează și se îmbunătățește pe zi ce trece.  
Dureri atroce de coloană lombară după naștere, mai multe luni

Deocamdată fără dureri de coloană
Suzetă oferită în maternitate fără acordul meu, păstrată până pe la 3 ani

Suzetă nu vrea deloc, deși am încercat să i-o dăm, cu toate riscurile, în timpul episoadelor de colici

Colici până pe la 3 luni. N-au trecut nici cu Simeticon, nici cu ceaiuri, nici cu lactază. Îi țineam burtica la căldură, se mai potolea

Colici... vom vedea câtă vreme. Tot la căldură reacționează mai bine decât la medicamente

Probleme medicale în sarcină, par să persiste și după

8 comentarii:

  1. Wow, super precis si super detaliat! E o mina de aur postul asta!:)
    Nu stiam ca la primul a fost atit de urita nasterea… Aici iti propun peridurala sistematic, ba chiar te iau peste picior daca n-o vrei ca incerci sa fii mama eroina!:)) Eu am avut peridurala la primul, dar am avut parte si de multe complicatii si pentru unele dintre ele dau vina pe anestezie : travaliu lung ineficace, forceps, hemoragie post-partum ca nu se mai contracta uterul, demaraj ultra greu al alaptatului (m-am muls pina la patru luni ale copilului, abia atunci a inceput sa suga corect)… Acum, din ce citesc la tine, complicatiile apar si fara anestezie… Sa vedem, inca ma dau curajoasa ca ma descurc si fara!:)) Mi-e teama insa ca sotul si moasele vor pune presiune sa ma scape de dureri!:)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu una sunt convinsa ca problemele noastre din travaliu au aparut (si) datorita moasei, care m-a incurcat in loc sa ma ajute, pretinzand sa imping cand eu nu simteam, spunandu-mi "dragalasenii" gen "copilul nu iese bine, isi va rupe gatul" si altele asemenea. Am cerut epidurala, astia nu, ca ma descurc minunat si fara, ca e prea tarziu, ca tot felul. Am impresia ca epidurala m-ar fi ajutat cel putin sa imping mai eficient, ca durerile imi taiau efectiv respiratia. Evident, e presupunerea mea. Din ce citesc, constat ca mai toate mamicile isi doresc ca a doua nastere sa decurga altfel decat prima, sa "imbunatateasca" ceva. Eu zic ca depinde foarte mult de moasa si de medic, ca ei fac "atmosfera". Poate sunt femei care se pot concentra ignorand complet persoanele prezente, eu nu ma incadrez in categoria. Spre marea mea surprindere, cezariana asta, desi nu e deloc ceea ce planuisem eu, m-a lasat cu o impresie de liniste si competenta, n-am avut nici un stres, nu mi-a fost frica pentru copil (el era oricum pornit, cred ca nasterea s-ar fi declansat de la sine in urmatoarele 24 de ore, as zice chiar 12, dupa cum se simteau contractiile). Mi-a fost groaza doar ca nu va functiona alaptatul, dar merge si ala. Laptele a venit fix ca dupa nasterea naturala, a patra zi (sau a treia, daca numaram cu ziua zero). Deocamdata, totul merge foarte bine (deci normal, cu zile mai bune si mai proaste, somn relativ putin, schimbari de dispozitie), fara semne de depresie, copilul e sibel mai calm ca fratele lui.

      Ștergere
  2. Pana la urma, totul e bine cand se termina cu bine! Exista si uitarea, din fericire, pentru ceea ce nu e chiar cum ne dorim. Eu zic sa fiti sanatosi cu totii si voi, parintii, sa aveti rabdare pe masura. Abia astept povesti despre cum e in patru; in curand vom afla si noi, miercuri intru in 37 de saptamani, am si control si apoi, Doamne ajuta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, Crengu. Sanatate si toate cele bune pentru saptamana 37 si mai incolo, pana la nastere... astept vesti bune :). La noi e rutina, de-aia cu dormit mai putin, dar suntem mult, mult mai relaxati ca la primul copil, avem din fericire si un ajutor de nadejde pentru urmatoarele saptamani, deci nu ma pot plange.

      Ștergere
  3. Ma bucur mult ca ti-am descoperit blogul si te voi citi cu drag. Este uimitor ca sarcinile si nasterile pot fi asa diferite. Ma bucur sa aflu ca alaptarea merge mai usor, noi aici am avut ceva dificultati dupa nastere si ma gandeam cum ar fi daca am mai face un bebe, daca ne vom descurca mai bine.
    Sanatate multa pentru bebe, sa scapati usor de colici si sa te bucuri de fiecare clipa de dragalit! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raluca, si eu te citesc cu placere. Noua ne-a luat ceva timp sa ne decidem definitiv pentru al doilea copil, tot din cauza nasterii si a diverselor 'neprevazute' in evolutia ulterioara. Ideea a fost ca nu intinerim, mai multa energie ca acum nu vom avea nici in viitor, iar copilul cel mare se va obisnui probabil mai greu cu un nou membru al familiei pe masura ce lasam sa treaca timpul. Eu mi-am facut temeinic temele, am ales un spital unde sa imi fie respectat planul de nastere (teoria suna bine), si am sfarsit la cu totul alt spital, unde nu voiam in ruptul capului, cu cezariana in loc de nastere vaginala, dar impresiile sunt nesperat de pozitive. Si al doilea bebe e super dulce :)). Acuma as mai face unul ca asta :)).

      Ștergere
  4. Ioana, acum am citit ca ai nascut de ...o luna , shame on me !!! sa fie snatos bebelul si sa va aduca numai bucurii, tie refacere grabnica ( daca mai e cazul) si scrieri mai dese cu putinta...
    va imbratisez cu drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim pentru urari :). Acum s-au mai rarit felicitarile, deci mie imi pica foarte bine ale tale :)). Am multe chestii in draft, incomplete si cu greseli, astept sa ma trezesc indeajuns ca sa le pot corecta fara sa comit altele.

      Ștergere