Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

luni, 2 iunie 2014

O zi de pomină

Aici, despre Viezurele personal și minunata duminică trecută...

Cum face ochi, cere "pisica-bea-lapte". Jocul ăla cu lovește pisica (feature dezactivat) de pe telefonul mobil. Pe care i l-am dat in diverse ocazii unde nu se putea zbânțui, la pediatru, în mașină, la cozi diverse. Până acum, nici un accident, nici măcar scăpat pe jos sau ceva...

În dimineața cu pricina, sare din pat și fuge la parter, în bucătărie. Eu, după el. Am ajuns totuși prea târziu, puștiul îmi scălda de zor mobilul în zeama infectă dintr-o tigaie pusă la muiat în chiuvetă de cu seară (săraca mașină de spălat vase nu poate nici ea chiar orice, fără ajutor). Superb! L-am dezasamblat, pus frumos la uscat, șters, bibilit... Evident, nici o reacție. Până în ziua de azi. L-am declarat mort ca toți morții și am revenit la unul dintre precursorii lui, care funcționează mai mult ca telefon fix, adică îl cam lasă bateria dacă îi scot încărcătorul. Nemaivorbind că nu tu internet, wifi, handsfree, numerele de telefon din ultimii x ani... Deocamdată cercetăm piața în căutarea unui smartphone nou, însă cu alte priorități...

Bun, e copil. N-ai ce-i face. Ținut morală, explicat dezavantajele lipsei permanente a pisicii-bea-lapte plus a celei cu muzica, precum și a unui filmuleț cu mami și tati și V. de anul trecut, care-i plăcea foarte mult, și pe care din motive obscure nu îl salvasem încă pe computer...  Trimis copilul la joacă în curte, cu niscai intenții de gătit prânzul.

Cu un ochi la copil, ard friptura. Bon. Între timp, mogâldeața se plimbă cu cvadricicleta fără pedale pe alee, apoi îi vine ideea genială de a o arunca intenționat pe scările ce duc la pivniță. Morală, amenințări, impus să care singur pârdalnica înapoi... o și cară, spre surprinderea mea. 

Ceva minute mai târziu, urlete. S-a zgâriat în singura tufă de trandafiri din curte. Când să urce scările terasei, se lovește la tibie. Altă sesiune de urlete. Mângâiem, pupăm, se satură de atâta tandrețe, pleacă din nou în curte. Unde începe să arunce cu coacăze semicoapte peste gard în curtea vecinilor. Nota bene, suntem în Germania, unde ordinea și curățenia au rang de lege. Explicăm că nu e voie, ok,  două minute mai târziu - cu repetiție, aruncă bețe și buruieni peste același gard. Pedepsit cu interzisul distracției pe afară, să vină în casă. 

În casă: lipit plastelină pe pereți și canapea (premieră), refuzat somnul de după amiază, vărsat apă pe podea de multiple ori, aruncat alte chestii în chiuveta din bucătărie și în vasele de WC (pe urmă venea și mă întreba naiv unde-i cutare jucărie). Un vis! Scoate jucăriile, spală, dezinfectează, explică, pedepsește, suportă urletele de rigoare cu "vreau/nu vreau" în aceeași frază... 

Mai pe seară îl pasez tatălui personal să se distreze udând împreună grădina, în speranța că-și va mai ostoi energia distructivă. O vreme, liniște și pace, zgomotul pompei de apă și al furtunului... La un moment dat, răcnetele consortului, care apare cu pruncul de-o aripă în casă, palid de șoc: Viezurino a apucat să bea cu găletușa din setul de jucării pentru nisip așa, cam 200 ml de apă stătută neagră dintr-o găleată cu gunoaie diverse (găleată aflată în același loc de ceva săptămâni și așteptând să fie transportată la haldă - aici nu poți duce gunoaiele când vrei, unde vrei, trebuie sortate, programate, puricate etc.). Omulețul, negru pe față, negru pe mâini, protesta din nou împotriva întreruperii distracției. Eu deja îl vedeam gălbejit de hepatită. 

Dus la duș, vomitat (nu mă mir), spălat pe dinți, certat copilul isteric, înfățișat cele mai lugubre consecințe imaginabile (nu minge, nu parc, nu tobogan, aproximativ legat de piciorul patului fără pisica-bea-lapte etc.). Attachement parenting în toată regula, ce mai... 

Revenim la cină, ne întreținem cordial cu soțul despre beneficiile unei hepatite la copil mic cu un sugar de câteva săptămâni în dotare, rămane ca cei ce pot să se vaccineze și contra hepatitei A chiar a doua zi. La tati probabil că se va simți efectul, la copil... Sperăm măcar într-o formă atenuată a bolii, dacă o fi să fie. Mami cu bebe în burtică nu se vaccinează, că e vaccin viu atenuat. Mda. 

Nu apucăm bine să ne ridicăm de la masă, copilul cade pe scările spre etaj. Reload urlete, lacrimi, nervii noștri erau deja pe bigudiuri, așa că ne mai aruncăm și ceva de dulce unul altuia, printre consolat pruncul și referiri la cine deține vinovăția episodului cu băutul din gunoi anterior. Copilul se învârte smiorcăind printre picioarele mele, eu încarc în ciudă mașina de spălat vase, trântesc ușa... evident, peste degetele Viezurelui, care acolo își strecurase mânuța. Iar urlete, circ, "mama doare degetul", nervi cârlionțați. Taică-su' mă acuză pe drept de neatenție, eu pe el de multe alte cele, ca la casa de nebuni.

Cândva, am reușit să ajungem în pat teferi toți trei și fără a mai inventaria alte dezastre majore. O zi de care chiar ne-a părut bine când a trecut.

P.S. Precis e de la deochi! Oricum nu va păți nimic, doar copiii bagă constant lucruri în gură, inclusiv la groapa cu nisip. Uite așa distrugeți voi copilul, îl lăsați să zburde liber și se întâmplă chestii nasoale. Să-l duceți la medic! (Why??? Că hepatita are perioadă de incubație între 2 și 6 săptămâni, enterocolita de ore până la 3 zile, vaccinul l-a primit de la mine luni  în timp ce poftea la desert - știu, malefic. Și eu, și desertul). 

N-am mai dat cu ghilimele și sursele citatelor, că mă obosesc. Bine că știu că nu l-a tras curentul, aia chiar ar fi fost foarte grav (pentru că avea pălariuța de soare pe cap, deh, tot căciulă se cheamă). 

4 comentarii:

  1. Si te-au tinut nervii la toate astea? Ioooi! Cred ca cedam de mult. Tare greu mi.e cu rabdarea uneori si mai ales de cand e si bebe 2 pe drum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rabdare n-am si nici nu cred ca voi dezvolta, eram pe punctul de a face pruncul pachet spre Romania cu destinatia bunici care pe toate le stiu mai bine si nu mai pot de dorul lui, doar asa, de rautate, sa vad cate 3 zile rezista cu el fara sa se interneze la psihiatrie/cardiologie/ambele. N-a lipsit prea mult sa-l carpesc la fund, iar pe barbatul personal l-am amenintat cu divortul, de bine ce-i seamana pruncul :). Deci atitudine zen de zile mari, ce mai!

      Ștergere
  2. Wow, ce duminici "sportive" aveti si voi!:) Si, ca de obicei, o zi care incepe prost nu se poate termina bine… Sper insa, pentru nervii si linistea voastra, ca Viezurino nu e asa de aventuros in fiecare zi!:)

    Noi am sfirsit prin a-l trimite la bunici pe al nostru (din alte motive), dar deocamdata e bine, rezista si ei, rezista si el (sint cam nemultumita ca ii cumpara jucarii in fiecare zi, si nu neaparat unele pe care le-as cumpara eu, dar m-am impacat cu ideea ca la bunici e la bunici, acasa e acasa)… Mai greu rezistam noi (sintem masochisti, clar) ca ni se pare casa goala, fara tipete, fara jucarii imprastiate peste tot, fara alergatura… :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, evident ca nu e asa in fiecare zi, ca n-am rezista :))))). De obicei ne intelegem rezonabil cu el, motiv pentru care cica ar mai fi loc de un exemplar similar in viata noastra :). Plus ca galeata cu pricina va disparea, scarile spre pivnita capata portita, usile de la bai le inchidem de-acum cu cheia (plus spus de 200 de milioane de ori pe zi ce e voie si ce nu), nu mai pun nimic la muiat in chiuveta decat cand e el la gradi, ca ajunge.

    RăspundețiȘtergere