Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

marți, 29 aprilie 2014

Alegerea maternității - teoria

Orice mami sau viitoare mami responsabilă, de-am citit eu ce-a mai scris blogosfera, își face planuri despre ce și cum să schimbe la 'al doilea'. Inițial mă apucase și pe mine hărnicia, pe urmă am lăsat-o mai moale, din cauză de super renovări, super job, super obișnuit copil vechi la noua grădiniță și super sarcină nouă pe care trebuie să o 'savurez' (serios???). 

Undeva în paleolitic, hăt prin octombrie trecut, m-am dotat cu un carnețel drăguț pentru jurnalul lui bebe doi. În care am introdus - lume, lume! - exact trei postări (la fratele cel mare erau, totuși, semnificativ mai multe, dacă nu chiar zilnice). Tot cam pe atunci m-am informat despre clinicile din împrejurimi - oferta nu s-a modificat din 2011 până în prezent, ceea ce mă deprimă la modul serios, că nu am speranțe reale să dau peste personal mai bine pregătit și mai puțin stresat. Oricum, clinica o voi schimba, fie și doar din punctul de vedere al distanței față de noua locuință și al experienței catastrofale de la prima naștere, inclusiv cu secția de nou născuți. 

La prima sarcină aveam bagajul pentru maternitate pregătit la ușă cred că de pe la începutul trimestrului al treilea. Acum... Am încercat să adun catrafusele necesare - respectiv o pijama decentă, nouă, despre a cărei existență îmi amintesc, un halat ușor de casă (nu imensitatea plușată de duș, că ocupă valiza întreagă și mai rămâne și pe-afară), cămașa aia mov pentru naștere, șlapi, lenjerie de-aia sexi cu buline, haine de bebe. Am găsit cam o treime din cele necesare: capotul și două pulovere plus un body de bebe. Numărul 62. Pe unde ar înota restul de lucruri, n-am nici cea mai vagă idee. Teoretic, lucrurile de bebe nu pot fi îngropate prea adânc în mormanul de cutii, că abia ce le-am cumpărat. Practic, who knows? Casa noastră seamănă cu Triunghiul Bermudelor, ce intră nu mai iese, și nici nu știi unde a dispărut. 

Tot ce pot spera e să apuc să mai despachetez din lucruri înainte de venirea lui bebe. Care, după previziunile optimiste ale ginecologului, nu are cum să respecte termenul programat, ci va apărea, probabil, mult mai repede. Că e mare și greu și își limitează singur greutatea la naștere - ce fain, mă gândeam eu! - astfel încât să se încadreze undeva între 4 și 4,5kg. La mine se producea un scurtcircuit, nu din cauza noutăților auzite, că pe astea le cam bănuisem și eu, ci din pricina ușurinței cu care doamna jongla cu greutatea viitorului bebe. 4,5kg???? Am întrebat frumos cam care ar fi avantajele unei cezariene, în cazul ăsta, și ei i s-a părut gluma secolului. După moaca mea indignată a dedus, într-un târziu, că nu-i 'de râs', și a redresat previziunea: ah, posibil și să ajungă la doar 4,2kg, unii bebei nu mai iau chiar atât de mult în greutate în ultimele săptămâni. Vai, pașă, cât de darnic ești! Dar capul, cât de mare e? Hm, pardon, perimetrul cranian. Ioa... și ăla-i la limita superioară, și mai are câteva săptămâni de crescut, teoretic. Mda, surpriză, cum spuneam.

Sunt curioasă cum se vor potrivi planurile copilului cu ale ginecologului, mi-e că de data asta vor fi divergente rău, în sensul că bebe pare să se simtă bine în burtică și poate vrea să rămână acolo până la termen, ca fratele mai mare.  Și cum nu m-am găsit eu cea mai curajoasă de pe planetă să îmi doresc să nasc natural un prunc demn de cartea recordurilor, posibil să nu rămân în cei mai cordiali termeni cu ginecologa până la final. Moașa deja mi-a înșirat diverse complicații (rare) și efecte adverse ale cezarienei asupra mamei și fătului, că cică nu te refaci la fel de repede și cusătura doare... păi pot să spun din proprie experiență că și cusătura de la epiziotomie doare, că tot cusătură pe țesut tăiat sau rupt e. Așa că nu văd marea diferență în argumentație. Ah, că cezariana e operație pe abdomen, da, ok, știu. Și are riscuri inclusiv pe termen lung (adeziuni, de exemplu). Dar dacă mai aud odată că nașterea naturală nu prezintă riscuri, cred că fac cu nervii. Atunci, de ce nu naștem acasă cu toatele, cam pe nicăieri în lumea civilizată? De ce inclusiv moașa se simte total debusolată când nu are la dispoziție CTG și monitorul bătăilor fetale în timpul nașterii naturale? De ce nu decurge totul perfect, de ce nu ne simțit cu toatele în al nouălea cer, în pofida tăieturilor, cusăturilor, durerilor etc.? Eu, una, am avut senzația că sunt doar o invitată la nașterea copilului meu, nici o secundă nu mi s-a părut că cineva ține cont de dorințele mele, de semnalele corpului meu, de ceea ce puteam eu să fac la momentul respectiv. Și decât stresul ăla, care a avut repercusiuni și asupra alăptatului, decât încă o depresie post partum, plus un bebe brutalizat în fel și chip (de la pompa de vacuum până la apucatul de ceafă ca să îl mufeze la sân - mă mir că n-am luat-o la bătaie pe asistenta aia), de ce nu o cezariană la cald? Nu mi-e frică de durere (nici nu mă dau în vânt să mai trec odată prin durerile nașterii, dar na, eu am vrut-o), însă mi-e groază de un travaliu prelungit din motive iatrogene (diverse proceduri invazive pe care tu ai dat în scris că nu le dorești nici dacă ar fi să mori acolo, dar ei le consideră necesare - vezi oxitocina, apăsatul pe burtă, stresatul mamei că nu împinge destul, că nu stă în poziția care le convine lor etc., stresatul tatălui cu informații false...), DUPĂ CARE să urmeze o cezariană de urgență, pe stres fetal maxim, în narcoză totală, care să interfereze din nou cu primele ore de viață ale copilului, până la acel moment sănătos și voios. Și nu, nu iau în calcul nașterea acasă, și de aia mi-e frică, nu cred că eu sau Regele am avea curajul să încercăm așa ceva. Oricum mă aștept să trebuiască și de data asta cusături, cine să le facă? Moașa nu, ea doar asistă, așa că aș fi nevoită să merg la spital la urgență DUPĂ NAȘTERE - nu mă atrage varianta. Aceeași problemă o am și cu casa de nașteri, plus că dacă ceva merge prost aș fi transferată cu salvarea la un spital care mie nu îmi place, că acolo e primirea urgențe, pe când dacă mă internez din start voi putea măcar alege spitalul...

Săptămâna viitoare am Aufnahmegespräch, adică 'interviul' de dinainte de internare, inițial cu o moașă, pentru a discuta planul de naștere (mda, am unul, mă tem doar că e teorie pe hârtie și nimeni nu are nici cea mai vagă intenție să îl respecte, din ”motive medicale” inexistente, ca și data trecută), apoi, dacă ar fi nevoie, și cu un medic. Spital ”prieten cu copiii”, care promovează nașterea naturală ”cum simte mama”, ”alăptatul prelungit” (sper!!!), ”legătura naturală dintre mamă și copil, începută din uter și continuată neîntrerupt încă din sala de nașteri” (am tradus aproximativ de pe site-ul lor de net, asta fiind, cică, ”cea mai iubită clinică pentru nașteri din landul Hessen” - huh???).

Neîncrederea mea cronică și pe alocuri isterică în sistemul de nașteri de aici se datorează în cea mai mare parte experienței din 2011 într-o clinică asemănătoare ca descriere și reclamă, unde au născut și două prietene apropiate, cu doar o lună, respectiv 4 luni înaintea mea, care amândouă au avut doar lucruri bune de spus despre clinica respectivă, motiv pentru care multă vreme am avut impresia că lucrurile au mers atunci prost doar din vina mea, din vina limbii străine, pentru că am născut în gardă, nu pe program normal etc., ceea ce, teoretic, nu ar trebui să aibă vreo legătură cu faptul că asistentele de la nou născuți habar nu aveau de alăptare (nici duminică, dar nici luni și marți, în toate cele trei schimburi), nu citeau fișele mamelor și ale copiilor (vezi a nu i se oferi suzeta fără acordul meu - l-am găsit molfăind una când am revenit de la controlul ginecologic dinainte de externare, unde nu era voie să iau pruncul cu mine), mama era vinovată pentru că pruncul plângea non stop (de foame, cum s-a dovedit), tot mama era vinovată pentru scăderea fiziologică în greutate (fiziologică, credeam eu, când am ajuns acasă am constatat că slăbise peste 15% din greutatea de la naștere, iar deșteptele falsificaseră în fișă greutatea de la externare!) etc. pp. Și da, toate astea s-au întâmplat într-o clinică din Germania, nu la spitalul orășenesc din Cucuieții din Deal, iar pe internet circulă păreri destul de puțin elogioase cam despre toate clinicile din zonă, în ceea ce privește nașterea și spitalizarea de după. Distractiv, nu?


14 comentarii:

  1. Legat de cezariana, nu e dracul chiar atat de negru. Fireste, depinde de persoana. Dar la fel, am o prietena care a nascut natural si a zis ca durerea de masele e mai mare decat ce a simtit ea la nastere. Eu la 7 ore dupa cezariana m-am dus sa vad piticul. Si l-am tinut in brate. Apoi m-am plimbat pe holul spitalului, mi-a zis doctorul ca cel mai bine te refaci daca umbli. Am stat 3 zile in spital, apoi acasa n-am avut nici cea mai mica problema. Tinut copilul in brate, facut baie si altele prin casa. De durut mai nasol a durut in prima noapte, cand imi era greu sa ma intorc de pe o parte pe alta in patul de spital. Poate eram eu fericita ca am copil sanatos si plina de entuziasm, dar zau ca n-a fost un capat de tara. Mai tare m-au speriat cele 10 ore de travaliu pana s-au hotarat sa imi faca cezariana. Bafta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ti-as da like la comentariu :). Pacat ca n-am butonul corespunzator, ca pe FB.

      Ștergere
    2. Sigur nu vrei sa incerci sa nasti in Romania, daca tot cam aia e? :p Fac eu haz de necaz, dar reactia reala, eheee. Si se mira lumea de ce tot scade natalitatea, poi cred ca si asta e unul din motive, neincrederea in sistemul sanitar, in personal... No, ce sa mai, incearca sa fii pozitiva, pana la urma important e sa fiti bine amandoi! Si eu am nesigurantele mele, dar trebuie sa trec peste, pentru binele tuturor! Te pup si te imbratisez!

      Ștergere
    3. Mai greu de venit la vremea asta in RO, plus copilul cel mare, minus sot... Nepractic. Nici nu am medic acolo, drumul ar fi crima oricum o iau, rudele m-ar dispera de cap in aproximativ 10 minute (la telefon pot macar sa nu raspund). Consultant pentru alaptare nu este nici macar la maternitatea privata, iar daca nu fac cezariana se uita toti la mine ca la o nebuna, ce m-a apucat sa ma chinui. Crede-ma ca m-am gandit si la varianta asta, dar mi-e mai groaza de tara mea decat de strainataturi. Alternativa ar fi Franta, nu suntem foarte departe de granita. Sau personal normal la cap aici - chestie de noroc.

      Ștergere
    4. Si in Franta depinde de spital si de personal… :(( Eu sint oarecum "pe dos", vreau sa incerc ceva cit mai natural de data asta!:) Dar moasa care imi face pregatirea pentru nastere m-a anuntat deja ca va trebui sa fiu foarte diplomata cind o sa ma protapesc cu planul de nastere imprimat frumos la maternitate! Si ca tatal va trebui si el sa il invete pe derost ca sa protesteze pe ici pe colo daca uita sa il puna in aplicare!

      Ștergere
  2. Nici eu nu tin cu dintii de cezariana, doar ca n-am chef de circul anterior, si de idei preconcepute de genul 'nastere naturala pana la moarte', de preferat fara PDA, ci cu aromoterapie (alta minune care la mine nu are efectul scontat). Deci sa nu ma fixez chiar asa nici pe Franta, zici tu... Ca inca as avea timp sa ma duc pana acolo 'in recunoastere', desi sotului i se pare traznaia secolului (daca ma suporta si cu sarcina si nasterea asta, avem sanse sa imbatranim impreuna).

    RăspundețiȘtergere
  3. E prima data cand las un comentariu pe vreun blog, desi urmaresc cateva de ceva vreme. Indraznesc sa-ti scriu, desi aici rar am intrat (ca nu te-am descoperit pana acum :) ), pentru a-ti impartasi putin experienta nasterii fetitei mele in Franta (am vazut ca te gandesti la varianta aceasta). E adevarat, nu se intampla aceleasi lucruri in fiecare spital si poate diferentele sunt chiar de la moasa la moasa, dar pentru mine, nasterea a fost o experienta (putin spus experienta; ci sarbatoare mai bine) dureroasa dar foarte frumoasa. Am nascut natural in urma cu aproape 4 luni; am mers la spital cand contractiile erau la 2-3 minute, deoarece am preferat sa petrec travaliul acasa cat de mult am putut, iar acolo, prima persoana (moasa) care ne-a intampinat la usa si ne-a salutat, a fost si cea care a monitorizat bebele, m-a condus in sala de travaliu, a venit la mine de fiecare data cand am chemat-o; a fost cea si singura cu care am nascut (a mai fost o singura asistenta in sala care s-a ocupat de bebe), m-a cusut, ingrijit si dupa doua ore m-a dus pe mine si fetita in salon. Mereu mi-a zambit, m-a incurajat (iar eu nici macar nu vorbesc bine limba franceza) si a lasat sa decurga lucrurile cat mai natural. Nu am primit epidurala, ca nu am dorit, nici oxitocina; nu mi-au fost rupte membranele ci ele s-au rupt cu mai putin de o ora inainte sa nasc. Nimeni nu m-a apasat pe burta si am fost lasata sa-mi aleg pozitia cea mai comoda. Imediat cum s-a nascut copila, mi-a fost pusa pe piept si acolo i-au aspirat nasucul si au sters-o. Au lasat-o asa, pe mine mai bine de jumatate de ora, apoi au luat-o cateva minute pentru a o imbraca, masura si alte protocoale si din nou mi-a fost pusa pe piept. In tot acest timp, sotul meu a stat mereu langa mine. Dupa doua ore am plecat in salon cu ea in brate si timp de 3 zile nimeni nu a luat-o de langa mine nici un minut. Mereu veneau moase sau asistente sa ma invete cum s-o alaptez, sa ma ajute si sa ma incurajeze. Acum, privind in urma, parca nu-mi vine sa cred ca am avut parte de o astfel de nastere atat de frumoasa si deosebita si mereu le spun surorii si prietenelor mele ca le doresc din toata inima sa aiba parte de o nastere atat de -naturala-. De aceea am indraznit sa-ti scriu si sa-ti spun ca aici, in Franta, a fost foarte bine. Multa sanatate iti doresc tie si copilasului si o nastere de care sa-ti amintesti cu drag peste timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru incurajari, sper sa fie asa. Ma bucur sa aud, respectiv citesc despre experiente pozitive la nastere, semn ca se poate si ca asa ar fi normal.

      Ștergere
  4. hai sa nasti la america ,fata draga! ca aici numa nu te pupa in fund,ca la un moment dat imi venea sa le scot afara,sa nu ma mai intrebe atita ce tot vreau si daca-mi lipseste ceva...:)
    e drept ca si aici depinde de la spital la spital ,dar in general ti se respecta the birth plan. Si sunt foarte pro cit mai natural, pro breastfeeding, pro skin to skin, etc etc. Cu fata,cind am plecat acasa, consultanta de lactatie mi-a dat nr ei de celular, sa o sun daca am nevoie...
    IO una, nici nu mi-as imagina sa nasc in alta parte....
    ( stii care cred eu ca e secretul? astia sunt prea sue happy si cre ca nu se risca nici un medic sa nu-ti faca pe plac ( in limita in care se poate,bineinteles si nu e medical necesar sa se faca altceva) de frica sa nu-i dai in judecata)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai ca mi-a placut! Bine ca acum imi spui, cand nu ma mai primeste nici o companie aeriana sa zbor, iar inot nu m-as incumeta, e prea rece Atlanticul :). Just joking :).

      In alta ordine de idei, o prietena care a nascut in martie la voi imi spune tot un horror story despre super chimie la nastere, sa nu dureze mult, si probleme masive fara sustinere la alaptat, plus facturi astronomice de la spital. Deci... Posibil sa fie si pe la voi oi negre. Si aici sunt toti pro natural, daca spui ceva de epidurala te privesc chioras, daca indraznesti sa deschizi gura cum ca nu vrei sa alaptezi aproape cheama Protectia Copilului, dar... Depinde peste cine dai. Alta regula eu nu vad. Depinde de omul din moasa/moasele/medicul care te asista, si de cunostintele si experienta lor, care numai unitare nu sunt. Plus ca daca nimeresti garda de weekend in vacantele scolare ai sansa sa nu aiba personal (deh, socialisme diverse). Si nu ma refer la personal destul, ci la personal, punct. Am lucrat intr-un spital cu gyn-interne-chirurgie urgente, unde EU eram singurul medic in weekend timp de 24 de ore (rezidenta pe interne, a nu se intelege ca aveam mari competente in ceva), plus o asistenta la fiecare sectie, NICI o moasa, doua asistente (una inca in formare) pe terapie intensiva. Ca norocul ca nu m-a fericit nici una sa nasca pe garda mea, sa ma cert la telefon cu ginecologul daca chiar e cazul sa vina el de acasa sau ma descurc eu...

      Ștergere
    2. io nu zic ca nu-s si la noi oi negre, de aia am zis ca depinde de la spital la spital, dar in mare parte NU e asa. Si aia cu factura astronomica...mmmmm, doamna in cauza avea medical insurance? ca daca ai, e imposibil sa primesti o mega factura, io pina acuma n-am dat un cent. Si asta e al 3-lea copil...O fi avind deductibles ( daca are asigurare) dar alea nu sunt asa mari si oricum poti face payments ,cu suma minima lunara, fara interes.

      Ștergere
    3. Nu stiu ce fel de asigurare are - doar ca are, ca oricum nu ma pricep la sistemul de asigurari din SUA.

      Ștergere
  5. Si eu zic ca depuinde de organismul mamei refacerea dupa cezariana. Eu am facut cezariana LA CERERE si al recomandarea medicului care m-a urmarit (desi am nascut in Urgenta, NU cu medicul meu). In prima noapte, da, a fost cam nashpa. Caci eram cu dureri si cam nauca de cap (desi am facut anestezie locala, nu am vrut sa ma adoarma). Dar apoi..zbarnaiam pe holuri..caci stiam ca tb sa ma misc mult ca sa ma refac repede... Si in a doua zi eram cu tot cu copil in brate/salon. Si de alaptat am alaptat imediat. Si acasa am ridicat si copil, si sticle cu apa (caci bagam in mine cate 2 sticle de 2L pe zi :P)...Iar de refacut m-am refacut super rapid, nici urma nu se mai vede mai deloc, n-au fost niciun fel de complicatii... Poate am fost norocasa, poate a contat ca am acut gim pe perioada sarcinii (bine, faceam de vreo 5 ani dinainte sa raman insarcinata, iar dupa ce-am ramas am adaptat exercitiile..)..nu stiu. Dar a fost ok. Nu mai fac al doilea copil, din motive de varsta eu si tatal, dar daca l-as face..tot asa as alege sa nasc:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma tot gandesc si razgandesc si eu, din diverse motive. Nu mi-e frica de operatie sau de refacerea de dupa, am mai trecut prin anestezii si taieturi. Cu alaptatul vedem cum rezolvam, eu as merge pe externare cat de rapida, ca acasa mai bine ma descurc cu copilul decat la spital, unde fiecare are o opinie de expert (vorba vine), iar la cezariana inainte de 3 zile nu prea e recomandat sa pleci asa, de capul tau. Ginecologa mea zice ca daca nu s-a lasat cu cezariana la primul, as fi total nebuna sa ma tai acum la cerere. Plus ca nu m-as duce la ea pentru cezariana, ca nu-mi place spitalul unde lucreaza. Oricum, merci de feedback, iau in calcul TOT

      Ștergere