Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

duminică, 23 martie 2014

Grădinița, update după o săptămână

Am supraviețuit o săptămână, ajungând iar la minunatul punct în care copilul nu mai vrea la grădi.

Miercuri, joi și vineri am avut parte de o altă educatoare, a doua de la grupa respectivă. Mie mi-a făcut o impresie mult mai normală și mai echilibrată decât prima, deși e mai tânără. A știu să gestioneze minunat o criză de nervi a copilului care voia nu știu ce balon (că nu a reușit să îl convingă să nu mai urle nu e neapărat vina ei, pruncul a fost toată ziua întors pe dos). Miercuri am nimerit pe grevă, dar ea a fost atât de drăguță să spună că nu ar fi corect să întrerupem perioada de acomodare din acest motiv (ura, că nu știam cum să-i explic Viezurelui de ce ne-am întors din ușa grădiniței, când îi promisesem solemn că-l las în curte la joacă). 

Joi s-a dat iar în spectacol, îi place să se cațere pe mese și pe scaune, deși știe că nu are voie, așa că educatoarea i-a arătat sala de gimnastică - wow, dragoste la prima vedere (spaliere, saltele, capra, minge uriașă, mingi de toate mărimile, mașinuțe și... tadaaaa... trambulină!!!). Abia l-am scos de acolo după vreo oră și jumătate. Dar a venit cu mine în curte fără proteste, s-a jucat o vreme pe acolo, a explorat, a descoperit (din nou) minunatul de iaz - cum, nici azi nu e voie la înot acolo??? - apoi a obosit și a vrut acasă. Nu mai puteam de fericire ce cuminte a fost, ce compliant, ce... 

Dar a venit și ziua de vineri. Când ne-am prezentat abia la ora 10 dimineața, copilul fiind treaz de la 6, pentru a nu ne suprapune cu nu știu ce alte activități de vineri. Bon. I-am și spus educatoarei că pentru el e cam târziu, și asta fiind una dintre cauzele zbrehuielii extreme din curte. Pentru că am ieșit direct în curte, fără ocolire pe la sala de gimnastică (deși Viezurele încolo tindea). 

S-a cățărat peste tot (au un soi de peisaj cu pietroaie înalte de vreo 3 metri, cu nisip, cu ceva scări în spirală, mă rog, teren de joacă pentru caprele de munte), a alergat un bondar, a tot vrut în leagănul permanent ocupat de către niște copii mai mari, s-a mai jucat și cu nisip - bătea un vânt nasol, mai mult i-a intrat în ochi. Apoi a comis greșeala impardonabilă de a mângâia niște flori proaspăt plantate (cu această ocazie fiind amenințat efectiv de către educatoarea a cărei grupă planta flori că va fi luat pe sus de la locul faptei, că nu are voie să atingă plantele, că ei s-au străduit, că... L-am luat de acolo urlând, pentru că nu înțelegea de ce să plece el, că voia să MÂNGÂIE în continuare florile... aia, că nu și nu, că nu e voie... Chill out, vrăjitoare nenorocită, că nu face nici un rău cu atingerile lui... așa mă mâncau palmele să i le lipesc de obraji cucoanei, abia m-am stăpânit, și nici nu i-am adresat vreun cuvânt, că ieșea ceva de nereprodus, m-am uitat doar la ea... mai târziu am auzit cum o întreba pe educatoarea ”noastră” dacă a fost cumva prea dură cu Viezurino, dar nici un cuvânt de scuze). 

Vântul, vremea în schimbare, vrăjitoarea de educatoare responsabilă cu răsadurile, nervii mei, prea mulți copii laolaltă - nu știu care a fost cauza exactă, dar vineri mi-a devenit repede clar că pruncul nu se simte bine la grădi. Educatoarea noastră a observat și ea, l-a luat înăuntru să-i dea apă, l-a lăsat să se joace cu ceva păpuși, de care noi nu avem acasă (”mami, uite bebe mic!”), m-a mai întrebat de una, de alta... într-un final însă copilul tot s-a dat cu fundul de pământ, ba că nu vrea să plece, ba că nu vrea să rămână, ba că una, ba că alta, majoritatea inventate. 

Pe drumul spre casă e plasată strategic spre distracția națiunii ghereta cu înghețată, ce se deschide - normal - la 11:30, ca tot copilul care trece prin intersecția respectivă la ora amiezii să facă o criză de nervi că de ce nu e voie înghețată înainte de prânz. Inclusiv al meu, cam în fiecare zi :). Și nu, nu eu am fost aia care l-a obișnuit cu înghețată, deși nu i-am refuzat-o consecvent. 

Mâine ”avem voie” să apărem la ora 9:00, și vom încerca, dacă ne ”permite” copilul, ca eu să părăsesc incinta gădiniței pentru o jumătate de oră sau mai mult (dă, Doamne, să fie după 11:30, măcar pot să stau la o înghețată pe băncuță, chiar dacă se anunță doar 10 grade peste zi, că în jumătate de oră nu ajung nici măcar până acasă și înapoi, cu mersul meu gracil de rață). 

Azi am pus pariu cu tatăl Viezurelui ce motive adiacente vor băga educatoarele când ne vor spune că, evident, copilul nostru are probleme masive de educație și nu se adaptează corespunzător planului lor cincinal, ca să ne refuze locul la grădiniță (am senzația bizară că ne îndreptăm cu pași repezi într-acolo...  v-am mai zis, teoria conspirației ”rulează”). 


6 comentarii:

  1. Offf, mititelul de el! Eu cred in continuare ca trei ani e o virsta prea mica pentru gradinita/scoala (desi si aici e la fel si puiul de om a inceput "scoala" inainte de trei ani…)… Cred ca li se cer prea multe prea repede…

    Educatoarea "noastra" are un "plan pedagogic" si de fiecare data cind o intrebam daca pruncul maninca, doarme, e ok cu pipi ne raspunde ca asta nu e treaba ei, astea sint detalii (la trei ani!!!!), ea e acolo sa faca educatie, nu sa se uite cit maninca si cit dorm! Ne-a trimis si pe noi la psihologul scolar, pe motiv ca vorbeste prea tare copilul si nu vrea sa imparta jucariile. Ne-am dus si ne-am facut de ris, omul ne-a zis repede ceea ce stiam si noi… un copil de trei ani singur la parinti inca nu e pregatit pentru o viata sociala cum e cea de la scoala. Si ca e absolut normal sa faca crize!

    Curaj, o sa fie bine!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pare ca peste tot sunt obsedati/obsedate din astea de pedagogie ca la carte, ne-am distrat si noi cu consiliere, tot pe motive din astea aiuristice. Saracul copil se adapteaza, normal, mi-e mai mila de educatoare, in faza actuala. Pe de alta parte nici nu vreau sa-i atarne cine stie ce tinichele de coada la 3 ani, cum ca ar fi dificil sau mai stiu eu ce aberatii, care sa il insoteasca pana la 18 ani pe tot parcursul scolii, ca astia au tendita sa documenteze totul scris, cu poze, cu rapoarte periodice, cu tot tacamul birocratic si 'evaluator' posibil. Sper sa gasesc o cale de mijloc, una care sa ma multumeasca si pe mine, ca sa nu-mi pierd mintile si abilitatile sociale din cauza si in detrimentul copiilor.

      Ștergere
  2. pun si eu o intrebare, poate stupida; daca e asa cer scuze anticipat. E musai sa-l dati la gradinita? Adica va obliga legea? nu-l puteti tine acasa pina mai creste ,sau macar pina la clasa 1?

    RăspundețiȘtergere
  3. Anca, bineinteles ca gradi nu e obligatorie, ba chiar s-ar bucura educatoarele sa il tin acasa. Stiu ca tu faci homeschooling, dar - pe langa ca aici nu e legala forma asta de invatamant - copilul a fost si pana acum la cresa. Pur si simplu mi-e frica sa nu piarda contactul cu limba, cum am mai spus, si cu alti copii. Daca as avea posibilitatea, l-as da mai degraba la sport, dar si asta doar de la 4 ani in sus, inainte se tem toti de copii. Acum il las oricum doar o jumatate de zi, in care poate sa-si consume energia inainte sa ma innebuneasca pe mine (care nu pot sa tin pasul cu el de nici o culoare), plus ca daca sta numai acasa practic trebuie sa il car cu mine peste tot: la medic, la magazin, la diverse institutii, unde nu se distreaza deloc, ba din contra. Macar la gradi se simte bine, cea mai mare parte din timp, eu sunt cea care are de strambat din nas :)). Deocamdata aplicam formula asta, sa vedem cum ne vom descurca si dupa ce vine bebe, eu am obsesia ca oricum nu ma voi putea ocupa bine de amandoi copiiii deodata (cui povestesc eu din astea :)).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu ma intelege gresit, io n-am sugerat sa faci HS cu el. Doar pt ca io fac,nu inseamna ca toata lumea tre sa faca, nu sunt o persoana care baga asta pe git tuturor. E ceva ce eu am ales pt ai mei si stiu ca nu se potriveste fiecaruia. Intrebam asa, doar, ca sa nu va mai chinuiti- nici tu ,nici el. Asta cu sportul de la 4 ani in sus e o porcarie la voi, aici ii poti da de la 2 ani incolo,sunt clase speciale pt copii mici, cu persoane specializate in asta,care nu ''se tem'' LOL

      Ștergere
  4. Stai linistita ca nu te-am inteles gresit, nu am simtit ca imi bagi nimic pe gat, doar ca ma minunez la nesfarsire cum poate avea cineva rabdare si rezistenta sa predea copiilor acasa, eu una mi-as cam fi pierdut demult rabdarea cu al meu (bine, la 3 ani banuiesc ca sunt activitati adaptate, am o carte cu ce poti face cu el in casa pe vreme rea, de la plastilina la origami). Ne-am tot sucit si invartit si gandit ce si cum cu copilul, ce variante avem la dispozitie, cu avantaje si dezavantaje. Pentru el ar fi ideal 3-4 ore de gradi, somn, activitati sportive (variate), eventual doza zilnica de bunici - deocamdata imposibila combinatia. Ne straduim sa ajungem la inot, eu nefiind marele fan al scaldatului, dar am tot dat vina pe renovarile in curs si nici pe acolo n-am dat prea des.

    RăspundețiȘtergere