Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

vineri, 8 noiembrie 2013

Mami după gardă

Ce face mami după gardă? Presupunând că nu adoarme în patul din camera de gardă de la spital, posibilitățile sunt nelimitate:

- mami se duce la coafor, manichiură, pedichiură, bântuit prin magazine, citește o carte de beletristică, una de specialitate, tricotează un pulover întreg, coace două prăjituri. Sau nu...
- mami ar putea să înoate o oră, apoi să își ia copilul de la grădi mai devreme și să exercite împreună activități instructiv-educative... doar că plouă cu găleata, iar casa necesită curățenie generală, deci:
- mami ar trebui să se ducă acasă, să facă acea curățenie generală, să umple mașina de rufe, de vase, să gătească ceva, APOI să ia copilul de la grădi... hopa, că în ordinea asta trece de ora 12, deci ăia mici dorm pe rupte, până la ora 14:15 nu e voie să deranjezi... coafor?
- coaforul ciorii, că trebuie făcută ordine în pivniță (încă de acum 7 luni). Amânăm, durează prea mult... plus că plouă.
- manichiură? Too late, salonul din sat e închis pe motiv de boală/pauza de amiază/nedeclarat... dacă tot ne-am mutat posteriorul de acasă (lăsând curățenia la jumătate și mașinile de spălat la turație maximă), mai bine la pompa locală de benzină, să spălăm mașina.
- mda, închis pe motiv de ....
- cu mașina jegoasă la cumpărături, măcar alea să fie făcute. Burdușit portbagajul cu de toate, oricum lista de cumpărături am uitat-o acasă
- constatare la casă: portmoneul uitat în mașină (caz fericit), sau acasă (&@#$% - cenzurat).
- întoarcere cu ”prada” acasă - evident, mai era lapte, acum avem 8 litri, dar nu mai sunt ouă, de care oricum nu am cumpărat, că înainte de garda mea mai viețuiau vreo 10 bucăți în frigider (trebuia să întreb Regele consort ce-au halit băieții la cină - omletă, și la micul dejun - omletă. Sănătos!)
- sună vecina de la parter să mă bată la cap să spăl scările cu cârpă udă - o trimit politicos undeva (înapoi acasă la ea), evit 3 telefoane de la necunoscuți care precis au ceva de vânzare, întind rufele, vărs găleata cu apă de care uitasem prin bucătăria deja curățată, mai fac câteva boroboațe, decid că gata cu distracția, e timpul să dorm puțin înainte să iau copilul de la grădi
- mă bag în pijama, mă uit la ceas... nope, nu e defect, arată ora care trebuie, de somn nu mai e timp, poate un duș scurt și o mască de față de 10 minute
- sărim peste mască, mai am doar puțin până se închide grădi, mă duc să ridic pruncul personal
- pruncul urlă, cu scutecul plin pe sub pantalonii de ploaie - uzi și ăia, în timp ce educatoarea mă descoase despre relațiile noastre familiale, despre ce schimbări au intervenit în familie în ultimul timp, care să ducă la asemenea schimbări de comportament ale copilului... eu mă uit ca puiul vacii la poarta nouă, neînțelegând despre ce vorbește
- pruncul mă ia de mână și mă trage spre ieșire, educatoarea îmi vorbește în continuare despre ceva ce nu mai aud din cauza bruiajului sonor produs de fiul din dotare. Zâmbesc tâmp, dau din cap în toate direcțiile cât mai convingător... se face 16:30:00, femeia încetează brusc să îmi dea atenție, s-a terminat ziua ei de lucru, gata, am scăpat și azi!
- cu pruncul mergem acasă (în varianta ne-udă și ne-ploioasă cu ocolire prin parc), unde evident că Viezurele cel inventiv descoperă cât ai clipi găleata cu pricina și decide să facă un plonjon în ea. Încălțat. Noroc că are pantalonii de ploaie pe el...
- cu greu conving pruncul că nu are ce căuta în găleată, o golesc, o pun la loc. Pericol evitat! Între timp, pruncul aleargă ud și încălțat pe covor, ignorând indicațiile mele prețioase de a se dezbrăca și descălța.
- decojit pruncul din pantalonii de ploaie și ghete, dedesupt totul ud, așa că pornim spre duș, dar nu, nu e ora de duș, copilul știe foarte bine, deci protestează masiv și destul de convingător
- îmi scapă din baie, aleargă spre canapea, vrea desene animate. Pleosc cu scutecul curgând pe canapea. Super!
- îl momesc în baie cu o ciocolată (educativ, hă?), face duș de bună voie (cam 30 de minute, dacă am răbdare să stau după el), covorul din baie plutește, eu alunec pe gresia udă, mă lovesc la părțile moi, spun ceva de dulce. Copilul râde, repetă după mine, i se pare nespus de amuzant
- mâncarea gătită de mine nu o vrea, în schimb ciocolată sau înghețată. Nu mai avem, nu primește, nu e pedagogic. Atunci desene animate. Îi dau un iaurt. Câteodată am succes :).
- cândva, în negura serii, apare și tati în peisaj, dacă avem noroc. Tati care mă întreabă cum m-am distrat în ziua mea ”liberă”
- dacă are tati mult, mult noroc, întrebarea rămâne fără răspuns, pentru că tocmai duceam pruncul la culcare :)).

P.S. Tati rulează! (fără glumă!)

Un comentariu: