Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

miercuri, 25 septembrie 2013

Mă transform în pasăre măiastră

Nu chiar. Eventual într-un simulacru de chirurg. Începând de săptămâna viitoare sunt detașată mai puțin benevol pe secția de chirurgie. Guess what, nu e pasiunea vieții mele. Și mi se modifică nițel și programul de lucru, încep cu o jumătate de oră mai devreme. Colegii mă asigură că o sa am parte de o lună mai lejeră... eu cred că va fi doar ciudat. Șeful mă consolează (sau mituiește?) cu promisiunea că din când in când, când nu e aglomerație pe chirurgie, mă pot strecura să fac o gastroscopie, două. Dacă sunt cuminte de tot și nu mă bosumflu, intră în scenă și o coloscopie, sau sondă PEG, sau ceva mai neobișnuit. Din păcate, el va fi în concediu două săptămâni, mă bazez pe fetele de la endoscopie să mă sune, ne simpatizăm reciproc. 

Între timp, fiul meu are - lume, lume! - scarlatină. Mă agitam eu, că vaaaai, săracii copii de la grădi, cum o să îi molipsească el, ioi, vai, informez educatoarele, la care replica ”A, și Viezulein are scarlatină? Încă unul...”. Say what, cucoană? Cum adică, ”încă unul”???? Și mai cine încă? A, jumătate din grupă, deocamdată, ”sperau” să nu se molipsească toți. Să mă apuce apoplexul acolo. Păi nu e boală contagioasă, frate? Nu e din aia cu declarare obligatorie? Nu, nu, nu, antibiotic 2 zile și trece, nu ne agităm. La mine în cap, beznă. Io, pe vremuri, acum hăt vreo nici măcar 10 ani, am învățat la facultate cum că boala asta e produsă de streptococul betahemolitic de grup A, că poate degenera în reumatism articular acut și în endocardită, că se tratează în spital, cu penicilină și izolare, inclusiv a contacților. Aici, nimic, toată lumea o ia lejer că e ”doar streptococ”, ”trece cu antibiotic”. Da, oameni buni, trece, dar nu am poftă să revină, nici să îmi trântească pruncul vreo complicație nasoală, că pe voi vă doare gura să anunțați că aveți așa ceva în grupă. Dacă e să mă raportez la istoria cu oreionul, mă așteptam la ceva mult, mult mai spectaculos! Aferim!

Pe cerul patriei se mai profilează un domeniu în care se vor afirma calitățile mele de geniu al lămpii lui Aladin: mutatul. Anume, în intervalul dintre 15 decembrie și Crăciun. Cu partea tehnică de organizat firmă, ajutoare, demontat mobile și remontat mașina de spălat în stare perfectă de funcționare (lol) etc. se ocupă Făt Frumos/Greuceanu/Zmeul Zmeilor, tata nost' (adicătelea al Viezurelui), împachetatul ”restului” și tetrisul, precum și organizarea spațio-temporală în casă nouă, nerenovată, urmând a fi renovată cu noi înăuntru abia după 1 Ianuarie 2014, cu noi fără concedii, fără loc la grădiniță pentru copil (decât ăsta de acum, ocol de 20 de km pentru mine, că Greuceanu lucrează în direcția opusă) sunt domeniile mele de ”expertiză”. Voi raporta la timpul potrivit ratările (având în minte destul de vie ultima mutare, cu mult, mult mai puțin stres, mai puține lucruri, vara și fără copil).

Later edit: Recurg la soluția universal valabilă pentru perierea moralului șifonat, anume, îngrășarea mumiei de lână (pentru necunoscători, depozitele mele secrete - sau nu - de fire de tricotat). La casă nouă, lână nouă... 

2 comentarii:

  1. Curaj! Acum trei ani, cind puiul de om avea doar o luna, ne-am mutat si noi in casa noua intre Craciun si Anul Nou! A fost atit de "intens", incit in noaptea de Revelion ne-am culcat pe la 21h30, am pus ceasul sa sune la 23h55, ne-am pupat de 2011 si am adormit la loc! Va urez sa fiti mai in forma ca noi!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merci de incurajari, pica extrem de bine. In realitate, abia astept sa ma vad acolo, din varii motive, oricat de complicat tehnologic se dovedeste.

      Ștergere