Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

luni, 29 aprilie 2013

Despre somn în special și educație în general

Hai să mă ambalez și eu pe tema lăsatului copilului să plângă pentru a-l obișnui cu somnul.

Pruncul din dotare are ceva împotriva somnului încă de la naștere. Deci nu am dormit cinci ore legate de când s-a născut el, trei ore pe noapte sunt deja lux. Deși l-am mutat în patul conjugal pe la 10 luni, din cauză că riscam să mă accidentez grav noaptea când voiam să-l iau în brațe (pe atunci se trezea din 20 în 20 de minute, superba creatură), lucrurile nu s-au îmbunătățit semnificativ. Abia acum, după 2 ani, are tendința de a dormi în reprize de 4 ore, uneori chiar 5, dar între timp ne trage nouă picioare pe unde apucă, astfel încât tot de somn întrerupt avem parte, noi, adulții. Mutatul în patul propriu funcționează până la prima trezire. 

M-am dotat cu tot arsenalul de sfaturi pediatricești, pedagogicești și moșești, am citit articole pe net și cărți. Din diverse motive organizatorice (musafiri, călătorii, început de dădacă, de grădiniță, crescut de dinți, episoade de răceli și enterocolite) nu am reușit să ne coordonăm cu soțul și cu universul să purcedem la un antrenament corespunzător pentru somn - respectiv să fim siguri că putem respecta aceeași rutină seară de seară timp de vreo 2-3 săptămâni la rând. Plus că, din cauza oboselii, ne e și acum mai ușor să gestionăm zbateri nocturne decât plânsete și treziri repetate, nemaivorbind că, la culcare, adormim direct cu el :). 

Zilele trecute citeam via unui link pe Facebook articolul acesta al Marei. Metoda descrisă părea asemănătoare cu cea prezentată într-una din cărțile despre somnul bebelușului cu care m-am dotat și eu, deși  inițial doar pomenirea ”metodei Ferber” îmi ridica perii pe ceafă de oroare. Cum să îți lași bietul copilaș să plângă??? Ce mamă denaturată ar putea aplica așa ceva? Citind cartea, am revenit oarecum la sentimente mai bune. Nu intru în detalii, că m-aș întinde prea mult. Pe cine interesează și are posibilitatea de a citi în germană, este vorba despre ”Jedes Kind kann schlafen lernen”. Din informațiile mele, actualmente nu există o traducere în română sau în engleză a cărții. În plus, Mara a descris în articolul citat mai sus pașii esențiali ai metodei.

Revenind la articolul cu pricina al Marei, și, mai ales, la reacțiile pe care le-a stârnit... voiam doar să spun că, într-adevăr, nici eu nu cred, ca mamă, că plânsul poate avea efecte negative pe termen lung asupra copilului (mă bucur că există și studii care confirmă asta, tot Mara a înșirat surse internautice aici, ca răspuns la polemica iscată). 

Să mă explic pe scurt: copilul meu a împlinit de curând doi ani. Tot ce nu îi place, sau nu vrea, sau vrea dar nu se poate, e taxat cu plâns în toată regula. Nu neapărat cu zvârcoliri pe podea, dar și cu împotrivire corporală, dacă încerc să îi limitez mișcările. Și da, încerc. Pentru că vrea să fugă în fața unei mașini minunate roșii, care rulează regulamentar cu 30km pe oră pe străduța lăturalnică unde locuim. Sau ține morțiș să sară pe fereastra deschisă - de la etaj. Sau să se arunce în pârâu. Sau să guste un rahat de câine. Sau să dea jos de pe raftul magazinului tot ce se poate numi sticla îmbuteliată. Și nu vrea să priceapă când îi explic frumos că nu, nu e voie, e periculos, nu se poate. Așa că îl țin de mână, îl iau în brațe, ignor urletele de sfârșit de lume și... nu se întâmplă nimic rău copilului. Dimpotrivă. E ferit de pericole reale, pe care el nu le știe aprecia. De asemenea, nu cedez plânsetelor când vrea iaurt în locul mesei de prânz sau peria de dinți a lui taică-său în locul celei proprii. Și nu mă sfâșie deloc resentimentele, nu îmi reproșez că sunt o mamă rea din motivele de mai sus. 

În ceea ce privește somnul, se pare că e posibil să fi cedat eu prea mult plânsetelor lui, pe motiv că uite-ce-mic-e-săracul-și-îi-cresc-și-dinții-și-precis-îl-mai-doare-încă-ceva-hai-la-mama-puișor. De dormit, nu doarme bine nici el, a devenit evident că are nevoie de mai mult somn, sau de un somn mai profund, din care noi, adulții, îl deranjăm tot schimbându-i locul în pat, ca să nu dormim cu piciorul lui în gură sau cu capul lui pe nas. Am încercat inclusiv să schimb salteaua patului în care doarme, nici nu vrea să o vadă. Poate până acum a fost ok să doarmă cu noi, nu cred că i-am făcut lui rău, doar nouă; cred însă că a venit momentul să îl mutăm în patul propriu. Probabil se va lăsa cu urlete, nu îmi imaginez o tranziție lină. Însă chestiunea a devenit vitală pentru familie. Suntem doi adulți zombie care aproape nu mai găsesc nici o bucurie în a avea copilul alături, și pentru care apropierea nopții e un coșmar. Nemaivorbind că nu avem timp pentru noi nici cât să ne punem de acord asupra plăților sau achizițiilor mari; pentru că adormim odată cu pruncul, dar fără să ne odihnim cu adevărat. 

Concluzia e că, pentru igiena mentală a familiei, copilul trebuie să doarmă în patul lui ”în curândul apropiat”, și probabil acum, când încă nu are atâtea amintiri pe termen scurt, e un moment mai bun decât dacă așteptăm să mai crească și să înțeleagă logic de ce îl ”expulzăm” din patul ”familiei”. Pentru că e pe cale de a ne expulza el pe noi, în fiecare noapte :). Și, dacă în ceea ce privește restul obiectivelor educaționale se recomandă a nu ceda plânsetelor lui, nu văd de ce obiectivul ”somn” ca atribut dobândit educațional ar trebui să aibă parte de tratament preferențial. Se pare că, la el, nu a funcționat reglarea intrinsecă, lucrurile nu s-au îmbunătățit cu vârsta; dacă l-aș lăsa să-și exercite voința cred că până la 10 seara tot pe afară ne-am învârti, sau ne-ar apuca miezul nopții jucându-ne cu mașinuțele. Deci e clar un caz în care trebuie să punem gândirea și judecata adulților în practică, în defavoarea dorințelor imediate ale copilului, dar spre beneficiul său ulterior. 

O să raportez când și cum vom pune în practică teoria de mai sus. Oricum, respect Marei pentru cele trei articole referitoare la acest subiect, mie mi se pare că a fost foarte sinceră și a aplicat o soluție informată. 

9 comentarii:

  1. Promit sa citesc si eu, cand voi avea ceva mai mult timp la dispozitie si nu voi fi pe jumatate adormita! :D

    P.S.: Lista ta de linkuri a ramas in urma cu titlurile postarile, cel putin in cazul meu. De la Premiuuu am reusit sa mai postez cate ceva. Dar cred ca e ceva general, am vazut ca si mie imi intarzie actualizarea, in cazul unora dintre bloguri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm... nasol. Ai idee cum as putea remedia problema, sau de ce apare? Ca doar de-aia am blog roll, sa ma tina la curent cu noutatile.

      In rest, somn usor si mult, cu tot cu Nazdravanila :)

      Ștergere
    2. Hristos a inviat! Ai putea incerca fie sa stergi blogul la care ti-a ramas update-ul in urma, fie sa refaci lista cu totul. Daca nici asa nu merge, nu stiu alta solutie, din pacate si nici de ce apare. :(

      Cu somnul, hmmm, da, subiect delicat. Am citit postarea Marei, stiam si eu metoda, dar, recunosc, atunci cand era mic nu m-au tinut nici fortele, nici sufletul sa o aplic. Poate acum ar fi fost bine, cine stie. N-am mai dormit nici 5 ore legate noaptea de muuulta vreme. Iar acum de sarbatori am fost la tara si oricat de obosit ar fi fost, dupa o gramada de stat afara si "zburdalnicit", n-a stiut sa se trezeasca noaptea decat... din ora in ora. :(

      Ca sa nu mai spun ca nu stie sau nu vrea sa adoarma singur si asta va fi o problema cand va merge la cresa... Asa ca ne straduim sa scapam de unele obiceiuri, iar fara plans nu se poate.

      Ștergere
  2. Bună ziua, sănătate vouă, tuturor, şi creştere frumoasă copilaşului (cam lungă formula de salut, mi-ţi ierta!) - pe lângă ce scrii despre pusul în practică al gândirii şi judecăţii adulţilor, vin şi adaug şi eu, la modul sincer, şi experienţa, pentru că de acolo vine ce am să scriu (experienţă confirmată de studiile în domeniu ale altora, care-s specialişti). În cazul multor copii micuţi funcţionează distrasul atenţiei, de ex. nu-i explici că nu e voie să dea jos de pe raftul magazinului borcane/sticle ci îi explici despre ce anume sunt ele, ce conţin, cum a ajuns acolo conţinutul, etc, etc. Short story, nu-i servi textul ăla cu interdicţia, ci distrage-i atenţia cu tot felul de informaţii referitoare la situaţia curentă, informaţii reale, vorbeşte-i ca unui egal, etc. - o să constataţi în timp cum copilul acumulează. Chiar dacă-s la o vârstă mică, ei 'prind' tot. Nu am avut vreo problemă cu aruncatul de pe raft al produselor în ambalaj de sticlă dar am prevenit situaţia, ne-am dus intenţionat pe la raioanele cu astfel de produse, am 'conversat' cu consoarta din dotare despre ce-s alea - erau borcane cu compot de cireşe, ce-i aia -sticla, evident- în care-s expuse, ce se întâmplă dacă iau unul în mână şi-l scap, cum anume o să se murdărească pe jos, am întrebat-o pe-o angajată dacă e pe acolo nenea directoru' magazinului şi cât de tare o să se supere dacă îi murdăresc pardoseala şi dacă şi dânsa o să se supere şi nu o să mai am voie să fiu client acolo, la magazinul lor, şi dacă am voie să pun numai un deget pe eticheta borcanului, şi dacă are voie şi copilul să pună un deget pe etichetă, apoi tanti a plecat în drumul ei (dar, colaborase excelent, bravo ei) şi consoarta a observat că oricum n-are sens să pună copilul degetul pe etichetă că tot nu ştie citi şi oricum nu trebuie să lăsăm urme de degete - şi aş putea continua mult şi bine, aşa făceam mereu, găseam tot felul de chestii cu care să-i alimentăm dorinţa de cunoaştere a.î. să uite calea pe care avea tendiţa să facă descoperiri (la exemplul cu săritul în stradă, am stat noi prin preajmă şi am încercat să numărăm oamenii care circulă printre maşini şi, minune, toţi circulau pe trotuar, şi am întrebat un trecător -mai puţin grăbit- de ce nu se duc printre maşini, etc, etc).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru idei, aia cu a intreba angajatii magazinului chiar nu imi venise, merita incercata. Mentionez ca al meu a spart deja mai multe iaurturi, ca alea ii plac, si nu ne-a dat nimeni afara, nici macar sa le platim nu ne-au pus ;) Doar ca lui pare sa ii fi facut placere. De vorbit, vorbesc cu el si ii explic, se intampla insa sa nu aiba chef sa ma asculte deloc, intra in faza de explorat. Ce nu a distrus niciodata sunt florile, pe alea am reusit sa-l invat sa le mangaie. Ideala e varianta in care suntem doi cu el, unul sa explice pe larg, celalalt sa apuce sa mai faca si cumparaturile.

      Ștergere
  3. aaaah!! brings back memories!!! Io am dormit cu Mark in pat ( hubby era outcast pe sofa,ca doarme rau). la un moment dat se trezea de enspe ori pe noapte ( la inceput cauta tita , apoi era doar obisnuinta) si mi-am zis ca atita i-a fost. L-am mutat cu japca in patul lui. Tin sa mentionez ca si io eram anti plins, inainte sa-l am pe el. Am inceput prin a-l lasa 5 min..intram la el, il linisteam oarecum si ieseam. Apoi am marit la 10 min, apoi 15 min...in 4 zile s-a rezolvat treaba, cum il puneam adormea in 5 min ( din care miriia 3 haha) si nu mai zic ca a inceput sa doarma mai multe ore si sa fie mai odihnit.
    Asa ca, go for it, mai ales ca al tau e mare deja. Al meu avea vreo 6 luni si un pic si cred ca daca l-as fi avut numai pe el, l-as mai fi tinut cu mine in pat, dar trebuia sa ma trezesc si sa ma ocup si de fiica-mea ( scoli si ale alea) . Mult noroc va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si la fetita cum ai procedat? Ca deocamdata si noi doar pe Viezure il avem, abia ne 'facem' experienta.

      Ștergere
    2. fata a dormit la ea in pat de la o luna ( pina la o luna a dormit intr-un bazinet linga patul nostru, dar se trezea la fiecare minuscul zgomot si nu dormeam nici io nici ea, asa ca am mutat-o la ea in camera ). Dar adormea numai leganata si imi lua cam o ora s-o adorm si cind adormea la mine in brate si o puneam in pat, se trezea intr-o secunda si urla si imi lua alta juma de ora s-o adorm inapoi, de tot.
      Ce a ajutat-o pe ea( si pe mark dealtfel) a fost white noise. ( aveam o socoteala care facea diferite sunete, fata a adormit cu sunet de greieri si baiatul cu un lullaby. socoteala are timer si se stinge in 20 min). Si amindoi copiii dormeau cu un iepuras ,respectiv Pooh Bear. Dupa ce s-au prins ca e musai sa doarma la ei in pat, de cum dadeam drumul la white noise si le dadeam iepuroiul/pooh bear adormeau in 10-15 min max. Conteaza enorm sa ai un bed time routine. la noi e cam asa: baie ( cam la aceeasi ora, every night, usually), cina, citit carte sau 20 min tv dupa chef si apoi nani.

      Ștergere