Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

marți, 15 ianuarie 2013

Manie, hobby, comportament compulsiv?

Deci (încep cu concluzia, ce s-ar mai enerva proful meu de română din liceu :D)... nu sunt dependentă de cumpărături. Și o pot dovedi, banca pretinde că nu mi-am depășit posibilitățile financiare.

În general am atâtea de cârcotit la toate produsele încât mă decid greu să cumpăr ceva, după îndelungi cântăriri ale argumentelor pro și contra. Și, cum mă enervează obiectele fără sens răspândite prin apartament doar de dragul de a le avea, evit sectorul decorațiuni interioare al magazinelor. Aparate de tot soiul avem oricum, numai chiar oală specială de fiert orezul ne-am abținut să cumpărăm. În parfumerie mă apucă leșinul, produse cosmetice cumpăr în cantități rezonabile, să nu mă trezesc că expiră. Unde nu trebuiesc scăpată din ochi: în librărie. Acolo mă dedau la niște exagerări masive, cu efect apocaliptic asupra bugetului și spațiului de stocare din casă (pentru că cele șapte rafturi numite pompos ”bibliotecă” sunt neîncăpătoare încă de când ne-am mutat).

O vreme am sărit rău calul cu firele și ustensilele de tricotat, dar am încetat în momentul în care Puitzul a început să se agațe sistematic de orice am eu în mână. Cum faza asta va dura probabil ceva ani, am decis că mă abțin benevol de la tricotat.

Borfomanie nu am avut și cred că la vârsta asta nici nu mai sunt în pericol să o dezvolt. Am câteva obiecte de vestimentație preferate și pretenții exagerate în legătură cu prețul, calitatea, culorile și croiul hainelor, ceea ce, în ciuda ofertei aiuritoare în domeniu, îmi restrânge sever opțiunile. Acuma sper să nu se înțeleagă că nu îmi cumpăr haine - nici alea nu mai au loc în dulap :D. Totuși nu îmi amintesc să fi cumpărat vreodată ceva ce să nu fi purtat de mai multe ori.

Și ajung așa, pe ocolite, la noua adicție - hainele pentru copii. Scumpe ca naiba, mai scumpe decât cele de adulți, în special ”mărcile”. Consider că am fost deosebit de cuminte și am evitat capcanele publicitare ale ”mărcilor” la primele numere ale copilului, conștientă fiind că e vorba de lucruri pe care le va îmbrăca de maxim 10-15 ori în decurs de câteva săptămâni, poate luni. I-am cumpărat numai bumbac (în cele mai multe cazuri chiar organic), însă m-am ferit de prețuri astronomice, și bine am făcut... 

La actualul număr 92, uneori 98, după caz și producător, ne așteptăm să stăm câteva luni bune, prin urmare mami și-a exersat simțul practic, achiziționând din vreme diverse obiecte vestimentare de mărimea respectivă, nu cumva să rămână copilul dezbrăcat de pe o zi pe alta. Numai că... hm... mami a stocat și ordonat totul pe mărimi, în cutii, ca să le scoată pe măsură ce nevoie o cere... și a uitat de multe lucruri... și a mai cumpărat și dubluri, care, pentru că au trecut cele 14 zile reglementare, nu mai pot fi nici returnate :D:D. So much for simțul practic :). 

Văzând mami că are o problemă, s-a decis să o rezolve... și anume - cum altfel? - decât cumpărând lucrușoare numărul 104 în avans :D. 

P.S. Și dacă e să mă compar cu o prietenă-bunică, am încă un cap foarte limpede, având în vedere că ea a ajuns să achiziționeze în avans hăinuțe pentru vârsta de 2-3 ani, deși actuala nepoată are abia 9 luni. Că restul mărimilor le-a cam epuizat :D


Un comentariu:

  1. Si eu ii cumparam Iuliei haine in avans, dar acum mi-a trecut pentru ca le uitam nepurtate. Cu cartile am si eu acum o mare problema si cu jucariile pentru Iulia.

    RăspundețiȘtergere