Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

luni, 17 decembrie 2012

Crăciun

Știu că nu e la modă și nici de dorit, dar mie nu îmi plac sărbătorile de iarnă. Am ceva cu ele încă de pe vremea când mai luam parte la marea curățenie de Crăciun - totul trebuia să lucească și să fie perfect pentru această zi, nu conta cu ce efort (inutil) sau cu ce costuri. Era o adevarată isterie a curățeniei, spălatului geamurilor la minus ceva grade, bătutului covoarelor (cine locuieste la etajul IV fără lift știe despre ce plăceri vorbesc), cumpărături fără mașină, stocat, gătit de cu zile înainte (noroc cu maică-mea, că și ea lua treaba cu gătitul mai ușor, abia prin 23-24 decembrie și respectiv 31 ianuarie găteam la greu).

Realitatea e că în mijlocul iernii am nevoie de mai mult somn, vreau să mă ghemuiesc într-un colț și să hibernez acolo până la venirea primăverii. Nu se poate, suntem oameni moderni, avem electricitate și schimbare de oră, așa că funcționăm neîntrerupt după același program. Cu distracția obligatorie de sărbători. Eventual plus sau minus afectarea unei oarecare pioșenii prin mers la biserică și bârfit cu vecina de la trei în timpul slujbei. 

Distracția asta obligatorie iar mă calcă pe nervi. Doar un exemplu: în anul în care a murit taică-meu pe 26 decembrie am fost întrebată de câțiva cunoscuți care știau toată povestea... ce facem de Revelion! Păi, nimic, suntem in doliu, chiar dacă nu jelim în public să ne sară îmbrăcămintea de pe noi. Nu mergem nicăieri, stăm acasă în familie. Oau... serios??? La vârsta noastră? Păi, e Revelion... Păi, știți, tocmai a murit tata... Ah, ne pare rău... puteți veni la noi de Revelion, dacă nu aveți alte planuri, dăm o petrecere mare-mare...

Acum ne pregătim din nou de sărbători. Nu vreau să știu câți bani au ieșit din cont, mă bucur dacă Moșul de anul ăsta va reuși să mulțumească pe toată lumea, că am alergat ceva după cadouri și tot mai sunt mărunțișuri de luat. Săptămâna asta mă apuc și de curățenie, sper să se păstreze ceva până în 24 - deși am încredere în pruncul personal că va face tot posibilul să îmi zădărnicească planurile. Am scos de la naftalină și ceva rețete interesante care au făcut deliciul anilor trecuți, între altele înlocuitoarea sarmalelor - varză a la Cluj cu varză murată în vin și combinație de carne tocată porc cu miel. Pe comandă vine o prăjitură Fanta, pe altă comandă cremă de zahăr ars. Pentru sufletul meu și pofta lui Viezurino se găsește tocăniță de ficăței cu legume la tigaie și piure de cartofi. Aveam în vedere o pastă de avocado ca aperitiv, dar ultima încercare în domeniu încă zace în frigider, cu excepția părții aterizate pe gresia din bucătărie (modul lui Viezurino de a refuza mâncarea). În adâncurile congelatorului așteaptă de vreo 2 săptămâni un file de somon care deocamdată nu-mi inspiră decât pește la tavă cu roșii marinate, semințe de pin și sos de lămâie cu pesmet, dar asta a devenit și prima jumătate a fileului, aia care n-a mai ajuns în congelator.


2 comentarii:

  1. Ce gospodina esti, Ioana! Eu in situatii din astea prefer sa merg in vizita, chiar si la socri :) decat sa stau acasa la smotru si la oale si cratiti...

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Stsi linistita, tot ce am insirat sus erau PLANURI (nu prea entuziaste)... care s-au materializat prin fuga la socrii si la mama, deci aplicate zero :)). Adica ne mutaram dosul in Romania. Si cred ca voi recidiva si in anii urmatori, daca voi avea ocazia!

    RăspundețiȘtergere