Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

marți, 23 octombrie 2012

O mie şi una de nopţi - comprimate într-o săptămână

Fuserăm şi ne întoarserăm de la Abu Dhabi, cu trecere prin Dubai. 

Adică am avut parte de o neaşteptată şi nesperată săptămână de vacanţă, pe care al meu soţ s-a dat peste cap să o facă specială, căutând de zor pe net destinaţii, păreri, hoteluri, zboruri şi aşa mai departe. Singura noastră dorinţă comună era puţin soare, indiferent unde pe glob, că doar vara asta a picat în Germania într-o joi. Prin urmare, prima destinaţie care intra în discuţie conform temperaturilor medii de octombrie era Egiptul, unde am mai fost, ştim cum e, ar fi fost ok şi pentru bebe, care nu ştia ce i se pregăteşte... numai că, surpriză, din motive neidentificabile am găsit doar zboruri la nişte ore aberante de noapte, care mai durau şi 9 ore, cu transfer prin Cairo - oroare, cu Viezurino după noi. 

Până la urmă am primit un sms la serviciu: "Abu Dhabi - vrei? Rezerv acum!". No, am vrut, deşi nu prea ştiam despre ce vorbea soţul. În seara aceea mi-a arătat pe internet poze cu hotelul, cu Abu Dhabi, cu Dubai, şi ne-am informat ce şi cum pe acolo. După câteva zile mă pişcă pe mine ideea şi întreb dacă nu cumva ne trebuie nouă vreo viză pentru Emirate, români cum ne aflăm. Noa, nici vorbă, ne-ar fi spus agenţia de turism când am rezervat... Really? Da' le-ai spus că noi nu nemţi, noi românaşi? Noa, că nu aveau rubrică pentru aşa ceva... Aha... Pus domnu' Goagăl la lucru, aflăm că ups, ba ne trebuie viză, dar cică de aia face rost hotelul în doi timpi şi trei mişcări, no problem, keine Sorgen! 

Şi luându-ne noi cu viaţa de zi cu zi, aglomerată şi imprevizibilă cum e ea, ocupaţi cu contractul de casă nouă, cu o răceală de Viezure, cu un consilier financiar uşor isteric şi un agent imobiliar certăreţ (sau invers?), lăsăm viza până în sâmbăta dinaintea plecării în stand by. 

Sâmbătă în care aflăm că hotelul cere vize doar în cazuri excepţionale, că agenţia de turism nu se ocupă cu aşa ceva, că Ambasada UAE din Berlin habar nu are că hotelurile lor nu mai cer vize, că aproape nici o informaţie on-line despre vize nu corespunde cu realitatea sau cu ceea ce ni se comunică oficial, că weekendul în ţările arabe e vineri-sâmbătă... etc. Pe scurt, am  plătit cam 160 de euro de personă pentru viză turistică de 14 zile, în care era inclusă şi taxa de urgenţă, şi asta după nenumărate telefoane ale soţului pe la toate ambasadele posibile, la hotel, la agenţia de turism - care ne-a recomandat în cele din urmă să ne adresăm firmei http://www.globopro.de, care ne-a şi obţinut mult râvnitele vize în (ultimele) două zile lucrătoare rămase, respectiv în joia dinaintea plecării. Fără sus numitele vize pierdeam frumuşel şi toţi banii (nu puţini) daţi în avans pe excursie. Să ne fie învăţătură de minte că venim dintr-o ţară "vizată". Pentru copil n-am avut nevoie de nimic,  el având paşaport nemţesc. 

Deci plecăm sâmbătă de cu noaptea în cap de acasă, să ajungem la aeroport la ora dorită. Totul ok, Viezurino cuminte în maşină, în tren (nu parcăm la aeroport pe termen lung, că depăşeşte costul deplasării), în Manduca prin aeroport... până la controlul de securitate şi îmbarcare, unde s-a lăsat cu fugărit copilul scăpat din Manduca prin jumătate de aeroport, cerut scuze că se deplasa invers decât pe direcţia dorită (respectiv în sens opus prin controlul de securitate, ceea ce a cauzat întârzieri). Plus, la paşapoarte se apucă un suprazelos să ceară confirmarea aprobării noastre de şedere în Germania, că unde ne trezim, să locuim acolo şi să nu avem acte la noi... eu aveam, paranoică de mă aflu, mă gândeam că vor întreba arabii. Noroc cu computerele, că s-a verificat ceea ce spuneam noi în baza de date a Poliţiei. Nu am mai avut niciodată o asemenea situaţie, şi în anii din urmă (să tot fie vreo 10) ne-am deplasat în diverse formaţii şi cu diverse mijloace de transport în toate direcţiile posibile pe glob, fără ca nemţii să ne întrebe vreodată de sănătate la ieşirea din ţară, şi extrem de rar la intrare. 

Bun. După toate astea, luăm loc în avionul companiei Etihad Airways cu destinaţia Adu Dhabi. Probabil din cauză de 13 (data curentă) ne face Viezurino o bucurie de zile mari şi, abia instalaţi pe locurile noastre, înainte de a decola, ne vomită de amândoi, scaunele, geantă de mână, păturile abia primite (şi încă împachetate în pungi de plastic, spre norocul nostru), covorul, peretele adiacent... ce mai, totul pe o rază de un metru! Trăiască omleta de la micul dejun, o tăiem de pe lista de alimente agreate înainte de călătorii! 

Curăţăm ce se poate curăţa, stewardesele ne ajută cu prosoape ude, pungi de plastic şi (hallo????) ciocolată pentru copil  - care nu, nu e bolnav (de patru ori), nici nu are rău de mişcare (nu că avionul s-ar fi mişcat din loc, încă nu se terminase îmbarcarea), şi nu cred că mai are ce să vomite, că am identificat şi cina din ziua precedentă printre resturi. Mă apuca groaza la gândul unui zbor de 6 ore îm miros de vomă, dar fie a funcţionat impecabil aerul condiţionat, fie am şters eu foarte bine totul, fie mi-au amorţit receptorii olfactivi de la o vreme - sper că şi cei ai pasagerilor de pe locurile adiacente - mirosul nu a fost deranjant. Am schimbat copilul de tot ce avea pe el, l-am sters cu un prosop ud, şi gata. Restul zborului a decurs fără alte evenimente memorabile, dacă nu luăm în considerare schimbatul unui scutec pe masa de înfăşat din toaleta avionului, care s-a lăsat cu urlete şi dat cu capul şi cu picioarele în pereţii toaletei de am speriat stewardesele :)). 

La Abu Dhabi aterizarea, controlul vamal, transferul la hotel şi cazarea - ireproşabile! Singurul minus - nu au scaune de bebe în maşini, doar în unele taxiuri de dame (o, da, Pink Taxi, cu şoferi femei, pentru femei, cum am aflat mai târziu). Scaunul de bebe nu e obligatoriu, iar şoferii îl văd ca pe o pacoste, pentru că pruncii urlă non stop în el. Eu tind să cred că  pruncii urlă din cauza diferenţei de temepratură între mediul exterior şi interiorul climatizat al maşinilor - de la 35 de grade la 20 e destul de greu de făcut trecerea brusc, zic eu ca adult. 

Hotelul Al Raha Beach Hotel e de vis. Cu adevărat coborât din poveştile arăbeşti. Luxos. Îşi merită cele 5 stele, ceea ce nu e cazul unor hoteluri de prin alte părţi. Pe site scrie că e aproape de aeroport, ceea ce ne-a cam impacientat la început, dar nu am avut deloc de suferit din cauza zgomotului cauzat de avioane. Camera noastră avea ferestre spre stradă/autostradă, al cărei zgomot ajungea până la noi, fără a deveni extrem de deranjant  - poate pentru că am dormit buştean. 

Micul dejun şi cina ne-au impresionat în mod deosebit. Am citit înainte de plecare pe internet diverse critici la adresa mâncării de la hotel. Probabil respectivii critici voiau servicii de 18 stele, nu îmi pot imagina ce anume era nesatisfăcător la masă. Sucuri natural la discreţie, bucătărie internaţională - porridge şi beacon, salate, fructe, chinezării, preparate arăbeşti, foietaje, pâine - tot ce voiai. Poate oferta de mezeluri să fi fost relativ săracă, dar brânzeturile şi diversele preparate cum ar fi humus şi salata de vinete compensau pentru o săptămână lipsa cremvuştilor de porc! Iar bufetul de prăjituri şi foietaje - o minune! Numai să fi încăput undeva măcar o muşcătură din fiecare preparat disponibil. Unele feluri de mâncare s-au repetat pe parcursul săptămânii, însă niciodată în aceleaşi combinaţii, altele nu (am vânat eu un orez galben gustos de tot... nici urmă de el! Doar în prima seară, după care i-am dus dorul). Bufetul şi seara de peşte - un vis! Băuturile de la cină cam ard la buzunar, în jur de 3.5 Euro paharul de suc de 200ml. Sticla de apă de 1.5 l era mult mai rezonabilă, totuşi de 6 ori mai scumpă decât în mall-ul alătural hotelului (Al Raha Mall). Despre restaurantul hotelului trebuie să mai adaug că era dotat cu suficiente scaune de copii pe rotile, iar personalul a fost deosebit de prietenos pe toată durata concediului, în ciuda alergăturilor, zbieretelor, protestelor şi lucrurilor aruncate sau scăpate pe jos de Viezurino, incluzând accidental şi o parte din veselă. 

Al Raha Mall ne-a salvat în ceea ce priveşte băuturile, masa de prânz şi laptele copilului. Te deplasai 100 de metri prin hotel, cumpărai ce aveai de cumpărat, erai înapoi în cameră în 10 minute - avantaj major cu un toddler urlător la purtător. În schimb, nu aveai voie cu mâncare cumpărată pe plaja şi la piscina hotelului, unde puteai în schimb comanda de la restaurant sau de la barul din piscină (nu "de la", ca în adiacent piscinei, ci "din", adică accesibil din apă!).

Plaja artificială cu nisip şi vedere la zidul canalului (Abu Dhabi are multe insuliţe şi canale arficiale, mare deschisă nu este) era ok, cu umbrele şi şezlonguri, dar apa mi s-a părut cam murdară, cu spume multe, şi fundul nămolos cam de la 1.5m adâncimea apei - pentru mine, oribil, pe soţul meu nu l-a deranjat deloc. Pentru "mimoze senzitive" ca mine se afla acolo piscina hotelului, super curată şi întreţinută, cu vedere spre mare, cu salvamar, cu piscină şi tobogane pentru copii alături, tot tacâmul. Plus barul mai sus pomenit, unde din cauză de copil şi de ocupanţi adolescenţi cam gălăgioşi nu am ajuns decât o singură dată. 

Viezurino s-a distrat copios, a stat aproape numai în apă, a alunecat de multiple ori pe super gresia lucioasă cu care era pavat totul, de la piscină până la holul şi băile hotelului, astfel încât am abuzat de crocşi, ca să salvăm integritatea copilului. Piscina copiilor abunda de jucărioare uitate pe acolo de alti vizitatori, nu a fost nevoie să îi cumpărăm nimic suplimentar. S-a îndrăgostit atât de rău de o nenorocire de maşinuţă de plastic încât salvamarului i s-a făcut milă de copil şi ne-a spus că putem să o luăm cu noi în cameră, şi nu e nevoie să o aducem înapoi :)). Am redescoperit-o acum după ce am desfăcut bagajele. 

Cam pe la jumătatea sejurului am descoperit un hol cu canapele la etajul I, unde Viezurino putea să îşi consume energia după cină, ca să nu alerge de nebun prin cameră. În grădina hotelului nu puteam să îl las din mână, se arunca ori în piscină, ori în artezienele decorative, ştiut fiind că îl fascinează apa încă de bebeluş. 

Tot în hotel e disponibilă o sală de fitness, saună, centru de înfrumuseţare pentru femei, bărbier pentru bărbaţi, servicii de masaj, piscină interioară (la ultimul etaj!). Singurul minus: piscina şi sauna erau accesibile doar până la ora 21:00. Prin urmare nu am avut ocazia să le folosesc, pentru că Viezurino nu adormea de obicei înainte de 21:00. Sala de forţă era disponibilă până la 22:00, iar Mall-ul până la 23:00. 

Engleza e limba în care te descurci, am impresia că mare parte din personal, şi nu numai la hotel, nu vorbeşte deloc araba. Moneda e dirhamul, şi e întotdeauna mai avantajos de plătit cash, deşi aproape peste tot se poate plăti cu cardul, şi de asemenea noi am putut retrage cash dirhami direct de la automat (cred că depinde de serviciile băncii care a eliberat cardul). Servicii Exchange sunt însă disponibile peste tot, de la aeroport la mall şi la hotel, afişează însă cursuri extrem de diferite. Cash se poate plăti uneori şi în euro sau dolari, însă de obicei e dezavantajat plătitorul. 

Alte curiozităţi de interes: nuditatea e interzisă în Emirate, dar sunt permise costumele de baie oricât de sumare. Femeile nu sunt obligate să poarte văl, nici măcar localnicele. Vinerea e zi de rugăciune, mai toate facilităţile publice - uneori şi cele private - deschid dupa 12:30. Sâmbăta e zi liberă, dar totul funcţionează. Parcările de la mall în Dubai sunt scutite de taxă pe durata a 4 ore în zilele de vineri. Există autostrăzi superbe, cu limită de viteză (120km/h şi 140km/h, din păcate nu am reţinut care e valabilă în Dubai şi care în Abu Dhabi). Informaţiile primite de la localnici, şoferi de taxi, alţi angajaţi nu corespund în mod necesar realităţii. "5 minute" e distanţa dintre oricare două puncte din Abu Dhabi, fie că e vorba de mers cu taxi sau pe jos (pe jos aproape nu merge nimeni, străzile par pustii), doar aeroportul e la "20 de minute", care, depinzând de direcţie, pot să se întindă şi la 40 :). E mai rentabil să rezervi orice excursie, maşină, serviciu loco, decât prin agenţia de turism sau prin hotel, care încarcă factura cu propriul comision, deloc de neglijat. 
La aeroport există serviciu de "porter", băieţi care împing cărucioarele cu bagaje. Pentru orice distantă - 20 de dirhami. Cărucior se poate lua şi pe cont propriu, nu costă nimic şi se află exact la 3 metri de parcare sau de banda de bagaje. Cum distanţele în interiorul aeroportului nu sunt mari, noi n-am avut nevoie de cărucior, au ajuns rotilele valizelor. 

Excursiile la Abu Dhabi şi Dubai, ca şi alte servicii extra hoteliere merită detaliate într-un post separat, sper ca până atunci să fie disponibile şi pozele. 



2 comentarii:

  1. Wow, va invidiez! Ferice de voi! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Stai linistita, ca ne-am intors deja, si aventurile de dupa au compensat vacanta din plin - sper sa prind ceva ore de noapte in care sa apuc sa scriu si despre asta :).

    RăspundețiȘtergere