Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

vineri, 13 aprilie 2012

Picătura chinezească

Copilul meu are ceva împotriva somnului. Și asta de când s-a născut. Am renunțat la ideea că va dormi vreo noapte întreagă până nu ajunge la adolescență. Ba încă mă umflu în pene de mândrie că în ultima vreme am revenit la treziri din 3 în 3 ore, uneori chiar din 3 în 4, lux de lux prin comparație cu lunile 7-10 de viață, când în fiecare noapte, fără excepție, orăcăia tot din 20 în 20 de minute! Cică din cauza erupției dentare din luna 11... accept explicația, pentru că alta mai bună nu am. 

No, și conduce pruncul 16 dinți înainte să împlinească un an, eu mă relaxez, zic că o fi trecut greul și încep să visez la o viață relativ normală, cu somn cât să nu îmi dea neuronii rateuri majore de logică și coerență, și să nu risc accidente când sunt la volan. 

Optimismul a înflorit până acum 2 nopți, când Puitzul a revenit la schema care l-a consacrat, urlând mișelește cam tot la jumătate de oră, cu o pauză de 2 ore întregi între 23:00 și 1:00. Greu îmi vine să cred că îi ies și ultimele patru măsele, și din cauza asta e neliniștit... oricum, sper să nu îl țină mult, că pe mine mă lasă veleitățile de mamă eroină și îmi vine să îl închiriez cu ora oricui ar fi dispus să aibă grijă de el :(. Dacă privarea asta de somn s-ar petrece în vreo închisoare, ar urla Amnesty Inernational că sunt torturați deținuții. Fiindcă e vorba de o mamă, aud uneori voci care mă sfătuiesc să mă bucur de ”privilegiul” ăsta... acuma n-am întrebat niciodată dacă prin privilegiu respectivii înțeleg copilul sau somnul, ca să nu devin violentă... 

Numa' nu vă mirați prea tare dacă vi se pare dezlânat postul, MOR DE SOMN!!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu