Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

miercuri, 25 aprilie 2012

Am luat-o la picior!

De duminică posedăm una bucată Puitz umblător de o mânuță! Da, știu că există copii care au făcut primii pași nesusținuți încă înaintea vârstei de un an, dar... Puitzul nostru merge! Nu mai e bebe mic la mama lui (OK, n-a fost el niciodată mic), e copilaș, neologizat toddler. 

Duminica ne-a prins în vizită la niște prieteni cu un băiețel cu doar câteva săptămâni mai ”tânăr” decât Puitzul. Copilul nostru s-a visat prin imensa lor cameră de zi, a inspectat jucăriile celuilalt, a mâncat napolitane, apoi a pornit târâș spre plantele plasate strategic în spatele a diverse obiecte grele, imposibil de mutat din loc de către copilul lor... pentru al nostru a fost floare la ureche să le dea la o parte din drum :). Prin urmare l-am surprins agățat cu amândouă mâinile de marginea unui ghiveci de yucca, pregătindu-se să scurme în el cu maximă încântare, și l-am manevrat de ambele mâini spre ținte mai puțin periculoase... la care Puitzul a dat drumul disprețuitor uneia dintre mâinile mele și s-a deplasat cu o siguranță nou dobândită spre celălalt capăt al încăperii, unde copilul gazdelor îl escalada pe taică-său :). 

De atunci ”se cere” constant la plimbare prin casă, în lungul holului, prin bucătărie, cu oprire în fața oglinzii din dormitor pentru strâmbături, cu inspecția băii și isterizatul lângă ușa de la balcon, unde momentan nu are voie din cauza unor lucrări de renovare în curs. Prin contrast, când ne aflăm afară insistă să de târască în patru labe prin iarbă, noroi, praf sau ce mai are la îndemână :). 

3 comentarii:

  1. Si al nostru se cere dat jos din patut, din care se ridica intai in genunchi si apoi in picioare. Si dupa incep chiotele de bucurie si silabisirile bebelusesti, ca e baiatul mare si sa te tii, ca inapoi nu mai ai sanse sa-l pui! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hehe... incepe, incepe... poate al vostru va fi mai 'precoc', al nostru e mare, maaaare si conform pediatrei ii e mai greu sa isi tina echilibrul la dimensiunile lui, deci ea nu se astepta sa mearga la 10 luni, ca alti copii.

      Ștergere
    2. Cum spuneai si tu si cum cred si eu, de altfel, fiecare copil e unic si are ritmul lui. Asa si Puitzul, a dat peste cap predictiile. :p

      De la comentariul de mai sus si pana azi, a mai evoluat si al meu: se ridica direct in picioare, in patut si sta ceva vreme asa, cu silabisirile de rigoare. Apoi se cere dat pe jos si face pasi, sustinut. In ritmul asta, in curand o sa ma dea la o parte de la laptop. :)) Nu ca as mai scrie prea des pe blog, dar tot din cauza de copil energic. :p

      Ștergere