Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

luni, 14 ianuarie 2013

Din ”meandrele concretului”, varianta germană

Să recapitulez starea de fapt: noi locuim de ceva vreme în Germania, și lucrăm amândoi tot de ceva vreme, respectiv ne plătim dările către stat, avem asigurări nenumărate (între care și cele obligatorii de sănătate), precum și fonduri de pensii publice și private. Ca să ne descurcăm în hățișul complicat al celor de mai sus ne-am lăsat sfătuiți de un specialist, și toate mergeau foarte bine, până când am rămas eu însărcinată. De atunci, lucrurile au luat-o puțin razna, de parcă sarcina e ceva complet străin în sistemul de asigurări german, deși același sistem prevede drepturi de toate soiurile pentru gravidă și mama care alăptează.

Pe capitole, lucrurile sună așa:

Într-o bună zi, cu puțin înainte de a intra eu oficial în concediu prenatal, primesc o scrisorică de la angajatorul meu (mare concern de stat), pe care din varii motive nu am avut timpul necesar să o procesez chiar atunci și am depus-o în compartimentul cu acte ”de rezolvat” pentru o puricare ulterioară.

După două săptămâni mă sună un domn blazat de la ”administrație” să îmi spună că mi-a anulat asigurarea de sănătate (mă întrebam în ce măsură germana mea dă rateuri, ca să înțeleg eu că mi se spune o asemenea grozăvie, într-o țară în care asigurările de sănătate sunt obligatorii, iar eu semnasem un contract cu a mea, din care nu puteam ieși cu una, cu două). Nu, nu e nici o greșeală, mi-a anulat asigurarea pentru că depășesc nu știu ce plafon de câștig, și pentru că am ignorat scrisorica pomenită anterior... hm, zic eu, dar în scrisorică nu spunea nimeni că mi se va anula asigurarea de sănătate - și pun mâna pe hârtia respectivă, în vreme ce eram atentă și la ce îmi înșira domnul la telefon. Păi nu spunea explicit, vine răspunsul aiuritor, dar asta trebuia eu să înțeleg, că nu mai pot rămâne pe asigurarea de stat, și prin urmare le-a spus celor de la asigurarea mea că de la momentul x încolo eu sunt asigurată privat. Eu, căzută din lună! Stai, domnule, cum adică? Nu eu am semnat contractul ăla, nu eu plătesc asigurarea? Mie de ce nu mi-a spus nimeni nimic despre anulare? Păi ei nu sunt obligați să îmi spună, eu trebuie să îmi dau osteneala să îmi găsesc asigurare privată... Și până atunci, ce se întâmplă cu  facturile mele medicale? ”Keine Ahnung” - adică n-am idee, nu-mi pasă. Eu funcționam deja la 16000 de turații pe minut, îi spun tipului că îl resun eu imediat să clarificăm problema - că el voia să știe unde să îmi vireze angajatorul partea lui din banii de asigurare, și mă pun pe dat telefoane.

Întâi bărbatului personal, care zice că el nu crede (!!!!) că angajatorul îmi poate anula asigurarea - merci beaucoup!
Apoi companiei de asigurări cu pricina, unde mă pasează telefonic de la Ana la Caiafa timp de vreo 70 de minute(!!!) pentru ca apoi să îmi comunice că da, la ei figurez asigurată privat. Să înnebunesc! Păi eu nu sunt deloc asigurată privat, ci mergeam pe ideea că sunt asigurată la ei... prin ce minune s-a reziliat contractul pe care îl am? Pentru că am câștigat prea mult, și am dreptul să mă asigur privat. Dreptul e una, obligația e alta, și eu sunt gravidă, n-am poftă de circul ăsta, prin urmare îmi exercit dreptul de a rămâne asigurată unde am fost și până atunci. Ah, nu, asta nu e posibil... și tot așa. Până la urmă extrag de la o doamnă (a patra cu care conversam halucinant) informația că îmi trebuie o hârtie de la angajator prin care să confirme unde sunt eu asigurată... sau o altă hârtie, de la noua asigurare... nu am așa ceva... aha...

Resun domnul blazat și îl somez să îmi dea o hârtie cum că eu rămân unde sunt. Ah, nici vorbă, ei mă au în evidență ca asigurat privat. Bine, dar la ce firmă de asigurări??? Păi, la cea de la care o să primească ei confirmarea, că doar eu trebuie să mă asigur privat. Domnle, nu trebuie, nu vreau, nu înțeleg ce vrei de la mine, eu acuma intru în concediu de maternitate... asta nu e treaba lui, să iau eu legătura cu doamna Y, colega lui, care se ocupă de concediile de maternitate.

Hm, mă gândesc eu, poate aia pricepe nemțește, ia să sun să văd... nope, cucoana e în concediu, vine peste o săptămână.

Ok, în rezumat: în momentul respectiv eu eram NEASIGURATĂ! Hormonii mei, care toată sarcina mi-au procurat o stare de beatitudine, începuseră să nu-și mai facă efectul. Deci, ca ultimă resursă, sun consultantul de asigurări care ne procurase asigurarea cu pricina, în ideea că el precis știe cum ajung eu să mă asigur privat, și încă retroactiv pe 2 luni! Domnul Urs (așa îl cheamă!) râde, zice că dacă sunt gravidă nu mă ia nici o asigurare privată, că trebuia să mă duc la privat cu minim 8 luni înainte de a se naște copilul (ioa...) și să nu îmi fac probleme, că asigurările de stat, la care fusesem până atunci și la care după a lui părere eram în continuare, în ciuda celor 70 de minute de convorbiri telefonice neconcludente cu compania în cauză, sunt obligate să mă țină, indiferent ce le-a spus angajatorul meu. Și că da, dacă nu știam, în Germania angajatorul poate să îmi anuleze asigurarea de sănătate de stat... nu-i bai, tocmai am aflat.

Undeva pe la mijlocul după-amiezii prind din nou o persoană reală pe firul companiei de asigurări, și după un alt periplu pe la diverși funcționari dau și de cel responsabil cu mine și conturile mele la ei. Reiau explicația de la bunicul lui Adam, bat monedă cât cuprinde pe SUNT GRAVIDĂ și NU SUNT ASIGURATĂ PRIVAT, deci vă rămân vouă pe cap... na, mă felicită pentru copil, mă întreabă dacă am primit nu știu ce pachet promoțional de la ei (cu ceva broșuri despre sarcină, naștere, alăptare în cadrul unui program dealfel bine structurat) - da, dacă am dat feedback - încă nu, că se cereau ceva date ale copilului încă nenăscut, dacă mi-a plăcut grafica... domnule, lasă-mă, mie spune-mi că eu tot la voi sunt asigurată! Ah... păi nu chiar, din cauza zelului angajatorului de a le da informații false... dar dacă e așa cum spun eu (da, așa e!) atunci să le trimit eu o listă minunată de hârtii, ca să facă la loc ce stricase ăla cu un telefon. Și pe urmă totul se întoarce la normalitate? Da, teoretic, numai că va trebui să plătesc eu o sumă oarecare lunar, pentru că, deși gravidele sunt asigurate gratuit, eu depășind plafonul, trec în categoria celor asigurați voluntar la asigurările de stat... Hm... mda, voluntar, din lipsă evidentă de alte opțiuni.

Bun, mă pun pe adunat hârtii la dosar, scriu o scrisorică explicativă administrației angajatorului meu, așa, fără a specifica departamentul, poate aterizează pe masa unuia mai puțin tembel decât cel de la telefonul de dimineață - că de la ei aveam nevoie de ”dovezi” de salariu pe anul trecut, precum și de o estimare a salariului pe anul următor. Cum era de așteptat, salariul meu estimat era același cu cel de anul trecut, deși eu tocmai intram în concediu prenatal și apoi postnatal, lucru pe care ei îl știau de vreo 5 luni! Și dacă nu aș fi intrat, îmi expira contractul de muncă, fără posibilitatea de reînnoire (din cauză de bebe la bord). Evident, asigurarea calculează suma pe care trebuie să o plătesc ca procent din venituri, iar indemnizația de creșterea copilului e cam la jumătatea sumei salariului meu, plus că o mare parte din ea nu se ia în calcul din motive care pe mine mă depășesc în continuare. Deci reieșea că în loc de aproape 200 de euro lunar, ar fi trebuit să decartez scurt vreo 750... Mă crizez la ei la telefon, între timp apare din concediu tipa de se ocupa de gravide, care avea și documentele mele cum că da, sunt gravidă (wow, ce noroc nesperat că ”mi se recunoaște”), așa că primesc într-un târziu ceea ce aveam nevoie în varianta corespunzând situației reale, trimit hârtiile, primesc confirmarea că am în continuare asigurare, și de ce fel... după 10 zile mi se reglează și mie pulsul, tensiunea și hormonii. Aleluia!

Faza nostimă e că, la vreo câteva zile după tot circul apare o scrisorică de la angajator, cum că am lipsit de la locul de muncă un total ce depășește 6 săptămâni pe an (concediu prenatal plus o răceală sinistră, plus vreo două săptămâni de concediu medical în timpul sarcinii), și am dreptul la recuperare medicală începând din luna x a anului curent, să iau legătura cu șeful meu dacă doresc să încep tratamentul... no, contractul meu de muncă expira în luna x-1, în timpul celor 8 săptămâni de concediu postnatal absolut obligatoriu :D

Later Edit: Postul ăsta înota printre draft-uri de ceva vreme, doar ce l-am mai periat puțin (respectiv, nu care cumva să credeți că am avut acum atâta vreme cât să scriu cârnațul de mai sus!)

2 comentarii:

  1. pfoaaaiii!!!!! si io care ziceam ca in US e complicat cu asigurarile...mama, e floare la ureche pe linga ce e la voi. Ma bucur ca ai rezolvat,insa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Birocratia germana e cea mai stufoasa din lume. Spre surprinderea mea, insa, functioneaza! Cu hop-uri si nervi, dar nu se poate sa nu se ajunga la o rezolvare. Eu am avut si ghinionul ca nu eram indeajuns informata cu regulile lor in ceea ce priveste asigurarile de stat si private, plafon de castig, obligativitatea asigurarilor private si alte alea. No, omul cat traieste invata si se minuneaza de cat de complicata poate fi viata :)

    RăspundețiȘtergere