Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

miercuri, 7 martie 2012

De toate pentru toți

Ca să nu mă las pe tânjeală cu scrisul, cum îmi e obiceiul, mi-am luat inima în dinți, am plasat strategic copilul pe covor și un sufle de conopidă la cuptor, și iată-mă-s bloguitoare (nu pot anticipa pentru câta vreme, pentru că din baia de oaspeți se aude bormașina... adică unealta aia dătătoare de dureri de cap, dinți și urechi). 

Începutul actualului episod de bormașină se află hăt departe, în august trecut, când vecina de sub noi ne-a anunțat că are cămara inundată, și a adus un ”Gutachter” - adică un tip plin de el, reprezentant al societății la care e asigurat imobilul, cu diverse aparate de măsurat, care, după ce mi-a stricat capacul de la WC așezându-se neinvitat pe el, a constatat că pereții și podeaua celor două băi aflate perete în perete sunt uzi. Și de aici a pornit o saga întreagă, care trebuia inițial să dureze trei, maxim patru săptămâni, deoarece implica uscatul pereților cu ajutorul unor mașinării cu multe cabluri, printre care făceam slalom ca să ne putem spăla și noi cât de cât. Saga s-a întins din diverse motive până acum, pereții s-au mai udat de câteva ori, societatea de asigurare a încercat să ne facă pe noi vinovați - nu au avut însă probe, iar acum - surpriză! - curge din nou în capul vecinilor, iar ieri au descoperit ”experții” o... țeavă fisurată în perete. Care probabil stă la originea întregii tărășenii, de nu era nevoie să schimbe ei dușul, faianța în două băi (pe care acuma tocmai o găuresc din nou) și toate garniturile robinetelor și izolația. Yep, se întâmplă în Germania, nu în România! 

Tocmai am început să fac ordine în dulapuri, atât cât îmi permite un prunc de aproape un an, care se târăște după mine prin casă cu o viteză de invidiat. Și am descoperit o grămadă de tricotaje neterminate, pentru că, parol, din timpul sarcinii am lucrat doar la trusoul lui bebe, iar în ultima vreme nici la ăla, pruncul din dotare agațându-mi-se de andrele, de fire, de bucățica de lucru, de mâini... înțelegeți ideea. De lăudat însă trebuie să mă laud: mi-am îmbrăcat copilul în hăinuțe unicat, făcute de mine, și mă mândresc cu asta :). 










Numitul copil vrea cu orice preț să înșface laptopul, ceea ce face dificilă continuarea, dar... 

Astăzi am aflat că nu, nu vom avea parte nici de dădacă, tanti cu care vorbisem se pare că nu va avea disponibilitatea... nu știu încă dacă să mă bucur, pentru că asta înseamnă că va trebui să stau eu cu el în continuare, până va apărea o variantă viabilă de creșă/dădacă, sau să îmi torn cenușă în cap că în ritmul ăsta nu voi mai ajunge să îmi termin vreodată rezidențiatul. Deocamdată aștept să văd reacția consortului diseară, când îi voi comunica noutatea pe un ton neutru. 

Puitzul propriu și personal a înspăimântat-o pe pediatră în urmă cu o săptămână, dezvăluind la control patru măsele mari și late (eu știam de trei dintre ele), doi canini superiori și semne clare că acușica vor erupe și cei doi inferiori - între timp, după încă o noapte de mârâieli și cârâieli, se vede și vârful caninului inferior dreapta! Dințosul mamei! 

A încetat lucrul cu bormașina, mă întreb în ce stadiu al ostilităților contra integrității faianței din baie ne mai aflăm... (va urma). 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu