Lilypie - Fifth Birthday

Lilypie - Second Birthday

sâmbătă, 3 martie 2012

Am pornit la drum!

Evidența ”intrării în rândul lumii”, cum se bucurau rudele să numească evenimentul, și-a făcut apariția în viața noastră acum aproape un an. Deci ne îndreptăm cu pași foarte repezi spre prima aniversare cu tort, invitați și tot tacâmul aferent. În înțelepciunea și lenea mea, înca nu am organizat nimic, cu excepția unui rendez-vous la fotograf în săptămâna cu pricina, după principiul că mai este destul timp.

Așadar, numitul Puitz (da, puiț, nu puiuț - explicația poate în alt post) ne-a invadat într-o zi de martie a anului trecut, după mai multe luni de amenințări cu cotropirea. Ne-am predat necondiționat, pentru că așteptam de ceva vreme evenimentul. Și a urmat un an ca nici un altul, plin de premiere și hopuri și răscruci diverse, cu dormit pe sponci și învățat prin procedeul deloc drag nouă ”încercare și eroare”. Acum pot spune că ne-am obișnuit unii cu alții, lucrurile par să fi intrat pe un făgaș normal, fără tragedii zilnice și cu ceva mai mult somn, astfel încât simt că neuronii mei au început să dea semne că le-a mai trecut din anemie și pot funcționa relativ normal cu doar două cești mari de cafea pe post de îngrășământ. Ca să îmi întărească spusele, pruncul s-a pornit să urle fără nici un motiv aparent, deși tatăl e la datorie lângă el, ca eu să pot beneficia de câteva minute doar pentru mine - evident, nu și auditiv.

Am tot dat târcoale ideii de a împărtăși și altora aventurile noastre cu Puitzul (care de încântare că scriu despre el s-a agățat de cablul de încărcare al laptop-ului) după ce am ținut destul de neregulat un jurnal încă de la începutul sarcinii. Un jurnal adevărat, pe hârtie, scris de mână, ca să fie cât mai personal. Nu am de gând să îl reproduc aici, nu cred că ar interesa mai pe nimeni. Dar de la o vreme am descoperit că petrec foarte mult timp online, în vreme ce copilul doarme sau se joacă fericit cu ceva, și că am multe, foarte multe de spus, comentat, adnotat, împărtășit, probabil ca efect yo-yo la oboseala și lipsa de chef de socializare din ultimii doi ani (punând la socoteală și perioada de sarcină, când m-aș fi ascuns sub plapumă să dorm până la venirea lui bebe).

Deci, am pornit la bloguit astăzi, 03.03.2012!

2 comentarii:

  1. Bun venit in blogosfera! Astept si eu etapa lui "fara tragedii zilnice si cu ceva mai mult somn"! Piticul are doar 5 luni si deci, inteleg, din postare, ca mai am de asteptat! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. @Crengu: multumesc mult de urare :). Sper sa nu te fi descurajat postarea, unii pitici sunt mai precoce decat altii... al meu a progresat incet la capitolul somn, se presupune ca din cauza dintilor, imi rodeam unghiile de invidie cand imi povesteau prietenele ca pruncii lor - de varsta alui meu - dorm dusi toata noaptea. Nici acum nu doarme toata noaptea, dar asta e :)). Nu-i cu 'money back guarantee' :))). Iti doresc multa rabdare si odihna, si sa te bucuri de piticul tau, ca asa de repede trece timpul (da, stiu ca e cliseu, insa eu una abia imi mai amintesc cum era puitzul meu la 5 luni).

    RăspundețiȘtergere