joi, 7 martie 2019

Perle, perluțe (19)

- Mami e șeful! mă apără cel mare, în timp ce fratele mai mic protestează că am stins televizorul.
- Nu mami e șeful! Tata lui Jesus Christ e șeful! urlă oponentul.
- Jesus nu are televizor, contrează sec cel mare.

În curtea grădiniței niște muncitori de la primărie sapă de zor. Mă gândesc că educatoarele or fi instruit copiii să nu umble prin șantier, despărțit de locul de joacă doar printr-o panglică alb cu roșu, ocazie cu care le-o fi spus și ce se petrece acolo.
- De ce sapă oamenii ăia, puiule?
- Nu știu, mami, cred că sapă după aur!

Căutăm în dulap după haine potrivite costumului de carnaval, tema „Foc și flăcări”. Copilul vrea în costum de Ninja. Mă rog, nu avem, refolosim așadar kimono-ul de la clubul de Karate. Ce noroc, are emblemă roșie cu un dragon pe spate! Adun o bluză roșie, un maieu roșu, ciorapi roșii, și scotocesc de zor după o pereche de chiloți roșii pe care știu sigur că îi are. Cu ninja, evident. 
- Pui, unde îți sunt chiloți roșii?
- Nu știu, mami, cred că au crescut și acum sunt ai fratelui meu.
Care e cu mai mult de 3 ani și 6 măsuri de haine mai mare...

- Mami, ce fac omii ăia acolo?
Oamenii...

- Cum a fost azi la școală?
- Bine. I-am dat una peste Fresse lui L. (literal: peste bot), explică elevul plin de entuziasm.
- Ai pocnit un coleg peste gură? mă ia pe mine cu răcori. Evident, pentru violență în școală există toleranță zero. Și până acum n-a atins pe nimeni, niciodată; mi s-a spus chiar, de către învățătoare, că s-ar bucura să mai dea și el una, să se apere (!!!). Mda, cercetați logica teoriei versus aplicabilitatea în practică.
- Da, că și el m-a lovit. 
- Aha... și de ce te-a lovit? 
- Pentru că i-am dat una peste Fresse. 
- Deci tu l-ai lovit primul? 
- Of, mami, mă lași cu astea !?!
- Vreau doar să înțeleg. Știi că nu e voie să lovești, L. știe și el. Dacă nu vă înțelegeți, puteți discuta...
- Mami... deci, mami... 
Oftează infractorul, că mă vede mai grea de cap:
- Tu ești fetiță și nu știi cum suntem noi, băieții. L. e cel mai bun prieten al meu. Când nu mă lovește... Adaugă el cu o jumătate de gură.
- Și dacă îl lovești tu e ok? 
- Da, mami, e ok. Așa suntem noi, ne certăm, ne împăcăm...
Dragoste cu năbădăi și bătăi la nici 8 ani... undeva am dat-o în bară cu educația. Sau poate așa sunt eu, nu înțeleg băieții și pace. Rămâne de văzut cum se percepe problema din unghiul celeilalte mame, respectiv al învățătoarei/școlii...

- Mami, io te iubesc! declară mezinul, plin de importanță.
- Mulțumesc că îmi spui, așa mult îmi place să aud asta! 
- Da, și vreau altă mămică. Să fie C. mama mea, asta îmi doresc cadou de ziua mea...
Ah, ce bine îmi pare... 
- Credeam că vrei Lego NINJAGO de ziua ta.
- Lasă că îmi cumpără mămica mea cea nouă, nu te mai stresa tu... Deși, dacă chiar vrei, poți să îmi dai și tu un cadou, că doar ne cunoaștem. 
Misericordie! 

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Perle, perluțe (18)

- Câtă oră avem?
- Nu câtă avem. Se spune ”Ce oră e?”.
- Welche Uhr haben wir? (Care oră avem?)
- Puiule, ”Wieviel Uhr haben wir?” (Mot-a-mot: Câtă oră avem. Numai că în germană e corect :)).
- Mami... deci, mami... acuma nici tu nu mai știi cum e corect și mă aburești și pe mine! Și tot nu mi-ai spus câtă oră avem, cred ca întârziem deja!
Sâmbătă dimineața, 06:47. Nu întârziam nicăieri, oricâtă oră aveam...

- Am dormit ca o nucă!
- Poftim??? Cum doarme nuca?
- Așa, cu un picior luuuung, și cu celălalt picior luuuuung, și cu capul rotund...
- Aha... Și tu cum ai dormit? îl chestionez pe cel mare.
- Ca o pară!
Cuibărit la mine în brațe, voia să spună. N-a găsit altă rimă :).

Le făcusem ouă prăjite.
- Hai, mănâncă și gălbenușul! îndemn un pui mai reticent.
Stupoare în publicul spectator.
- Mami, care e gălbenușul?
Serios? Să fi ajuns la vârsta asta fără ca eu să le fi explicat ce e un gălbenuș??? Nu mă credeam o mamă atât de denaturată...
- Ăla galben pe care nu l-ai mâncat încă... Ce a rămas din ou pe farfurie... Eigelb, încerc și varianta germană, uneori folosește.
Stupoarea persistă. Nu înțeleg de ce nu ne înțelegem.
- Mami, dar nu e gelb (galben), e orange (portocaliu). Nu putem spune gălbenuș când e orangenuș! mă dăscălește doctorul docent de aproape 8 ani.

- Mami, oamenii ăștia vorbesc ca noi, șoptește conspirativ micul, auzind românește pe stradă.
- Da, vorbesc românește.
- Rumänisch?
- Da.
- La grădiniță este un copil care vorbește rumänisch. Dar el nu știe deutsch.
- Nu știe germană?
- Nu, mami, deutsch nu știe. Germană știe.
- Deutsch e germana, puiule. Una și aceeași. Pe deutsch e deutsch, pe românește e germană.
Ceva neclarități?
- Deci eu știu trei limbi: deutch, germană și rumänisch!
Aha...
Am clarificat într-un final, după explicații extinse în ambele limbi.

duminică, 4 noiembrie 2018

Perle, perluțe (17)

- Ți-e frig? chestionez proaspătul îmbăiat ieșit benevol din mare, cam vânăt la extremități.
- Nu, mami, că sunt împăturit! răspunde copilul, dârdâind sub 3 prosoape de plajă la 30 de grade. 
Era bine învelit.

- Mami, se aude ceva din pisică!
Torcea animalul.

- Mie îmi plac dinozauri și icoanele...
Ah, iguanele...

- Miroase urât ce spui tu!
Există mod mai plăcut de a ți se cere să te speli pe dinți?


marți, 25 septembrie 2018

Perle, perluțe (16)

- Uite o oală spațială!
Celălalt copil se ține de burtă de râs:
- Auzi, mami, oală spațială! Se spune vană spațială!!!
Era vorba despre o navă spațială.

- Mami, când o să fiu mare, o să cresc până la vârful tău!

- Mami, azi la grădiniță a venit un copil care vorbește așa ca noi!
- Cu gura?
- Nu, mami, așa, cu limba noastră.
- Germană?
- Oh, mami, nuuuu... Deutsch vorbesc toți oamenii, noi vorbim altă limbă.
- Vorbim românește.
- Mami! Minorul rămâne efectiv cu gura căscată în fața ignoranței mele. - Tu glumizești, mami. Noi vorbim rumänisch.
- Rumänisch pe românește e românește.
Totală stupoare.
- Bine, pui, și cum ai vorbit cu copilul ăla? De unde ai știut tu că vorbește românește?
- L-am întrebat: “Sprichst du meine Sprache?”, și el a zis că da.
- Deci știe și germană.
- Nu, mami, nu știe deutsch. Și eu nu știu germană.
!!!!!
Din povestea educatoarei, rezultă că au un copilaș proaspăt din România cu care nu se pot deloc înțelege pe germană, iar fiul meu - despre care ele presupuneau că e din Bulgaria (mă depășește logica) - a tradus ziua întreagă pentru noul lui prieten. Copiii între ei s-au prins cumva că noul venit vorbește românește și doar Iepurino al meu îl înțelege. 

M-am tăiat recent la un deget cale de-o călătorie de duminică la urgențe chirurgicale. 
Copilul îi explică bunicii via Skype:
- Am fost cu mami la spital, acolo unde mor oameni. Noi am desenat și mami s-a tăiat la deget cu mixerul, deși eu i-am spus să nu mai facă așa, că mă sperie și nici nu îl lasă pe tati care e obosit să doarmă. Și am auzit cum țipa când îi făcea vaccin ca să nu moară.
Soacra personală râdea cu lacrimi. 
- Nu râde, că nu e de râs. Nu râdem când o doare pe mami, că nu e frumos să o doară și are degetul pansat și nu ne poate face de mâncare. 
Trist, către fratele din dotare:
- Sper să nu murim de foame până se repară degetul lui mami!
- Vă face tati de mâncare, zice părintele celor doi. 
- Da, da, da! Entuziasm maxim în tabăra minorilor. 
Soțul se umflă în pene.
- Vă e foame? Ce vreți de mâncare?
- Friptură cu sos, cartofi prăjiți cu tăiței și spanac, pâine cu ciocolată și... 
- Tati, înghețată!
- Mâncare normală! mârâi eu.
- Da, tati, hai să îi dăm lui mami niște mâncare normală, poate se face bine și putem merge la o înghețată. Că durează prea mult să faci tu. 

joi, 20 septembrie 2018

Perle, perluțe (15)

- Unii mămici și unii tătici dorm la volan! se aude un panseu din spate, în timp ce oprisem la semafor.
- Unele... Poftim? Cum să conduci dormind?
- Da, se poate.
- Nu se poate, faci accident.
- Ba se poate. Așa a spus tati: ”Uite-l și pe ăsta cum doarme în fața mea!”
No comment!

Aud ceartă și urlete din camera copiilor, și dau buzna la timp ca să aud:
- Fratele meu, scuze că te-am lovit peste mână și te-am mușcat de fund. De două ori. Acuma spune și tu!
- Scuze!
- Nu așa, ascultă: Scuze că te-am lovit peste mână și te-am mușcat de fund. De două ori.
- Dar eu nu te-am mușcat de fund!
- Nu, eu te-am mușcat pe tine, și mi-am cerut scuze. De două ori. Acuma cere-ți și tu.
- Scuze că nu te-am mușcat de fund.
- Șiii...?
- ... nu te-am mușcat de fund de două ori? 

joi, 6 septembrie 2018

Perle, perluțe (14)

- Mami, eu nu știu să schiu! (schiez)

- Ți-e foame?
Se uită la mine trist:
- Mami, mi-e foame tot timpul, și nu pot să dorm, nu pot să fac nimic!
Asta după o porție de spaghetti cât China, după o noapte de dormit neîntors.

- Am visat dinozauri urâți care mă mâncau.
- Aha... Ce vrei să citim azi înainte de culcare?
- Cartea cu dinozauri urâți.
- Mai bine aia cu iepurași care nu te mănâncă în somn?
- Nu, nu, cu dinozauri.
- Vrei să visezi urât?
- Mami, dar mie îmi plac dinozaurii!
- Serios? Și ăia care te mănâncă în vis?
- Bine, atunci citim doar cu dinozauri care nu mă mănâncă.

- Ce faceți acolo?
- Wir legen Eier!(Depunem oua!) urlă minorul în mijlocul piațetei, de era să “leșineze” câteva babe.
Puneau pietre albe pe un bolovan ornamental. Și pe urmă din ele au ieșit crocodili.

- Cristos a înviat!
- Adevărat a înviat!
Minorul:
- Mami, nenea ăla Cristi era leșinat? Și pe urmă ce a făcut?
- A înviat, mamă.
- Și n-a mai fost leșinat?

- Mami, tu când o să leșini noi n-o să mai avem mămică?
- Ăla nu mai e leșin, e moarte.
Amandoi urlă cât pot, de tristețe. Și se reped în brațe la mine. Combinați, 60 de kile de copii care se cred încă mici și firavi.
- Mami, nu vrem să mori și să nu te mai trezești!!!
- Nu, mami, nu vrem să mori. Că atunci esti tot (moartă)!!!

- Vreau tricoul cu Avengers!
- E la spălat, poți să îl iei mâine.
- Nu, îl iau așa, spălat.
- E încă ud.
- Nu-i bai, mami, Avengers nu se sperie de puțină apă.

- Mami, mersul cu mașina nu e sănătos. Sănătos e mersul pe jos sau cu bicicleta.
- Mda, ai dreptate. Dar până în România cum ajungem fără mașină? Că pe jos ne ia 3-4 săptămâni de mers, numai ce ajungem și trebuie să și venim înapoi.
- Zburăm cu avionul, mami!

- N-ai mâncat mâncare normală, nu primești înghețată, îl dăscălește cel mare pe cel mic, înfulecând de zor înghețată.
- Nici tu n-ai mâncat mâncare normală!!! țipă cel mic.
- Ba da, am mâncat fructe, legume, carne, ouă și pâine cu unt! se apără cel mare, înșirând meniul săptămânii în curs.

- Azi la Mittagsessen (prânz) am primit ciorbiță bună cu sos.
Meniul era supă de roșii și gomboți cu sos de vanilie :).

Cel mare a venit într-o zi cu mine la spital, era liber la școală și eu nu m-am repliat destul de repede pe ziua respectivă. Bineînțeles că a fost întrebat dacă se va face medic, etc. Da, a răspuns el tututor, foarte convingător.
Pe drumul spre casă:
- Mami, chiar trebuie să mă fac medic când o să fiu mare?
- Numai dacă vrei, puiule.
- Și dacă nu vreau?
- Atunci nu.
- Ah, ce bine m-am liniștit, mami.
- De ce, nu vrei să te faci medic?
- Oh, nu vreau, e așa de plicticos!
Asta după ce și-a petrecut ziua în birou, desenând, că nu are voie la pacienți.
- Dar mi-a plăcut convorbirea de oase, mami, acolo mai vreau!
Röntgenbesprechung - prezentarea imagisticii. Unde a recunoscut coastele pe radiografii și i s-a părut palpitant.